Just another WordPress.com weblog

Portita veche a copilariei mele…

Stau inca si ma legan pe portita veche a copilariei mele cu povesti minunate, cu caluti nazdravani, cu printese si printi, cu balauri si capcauni…

Ma legan si mi-e teama sa nu se rupa… e veche si subreda portita copilariei mele… si mi-e draga si as vrea s-o am mereu.
Nu vreau sa ma dau jos de bunavoie si o sa se rupa sub mine si o sa cad.
O sa faca bunicul alta portita…
Bunicul nu mai este. Cazatura va durea mai tare.
Face bunica acus tarta cu visine. Vin visinele ca in toti anii. Am sa uit de durerea cazaturii…
Bunica nu mai este. Consolarea nu mai este.
Am sa ma ridic din praf cu ochii in lacrimi si am sa fiu singura.
As vrea sa mai vad un desen cu un caine si o casuta si cu copii care se joaca. Sa-mi deseneze tata!
Tata e departe, mana lui nu mai stie sa deseneze pentru copii.

As vrea sa mai ascult o poveste spusa de vocea mamei.
Mama nu mai spune povesti.Acum sunt mare.Trebuie sa le citesc singura…
E tarziu si in vant se leagana portita copilariei mele…si nu mai tine nici un copil…

Anunțuri

One response

  1. Uqtzik

    Off topic: ți-am lăsat o leapșa la mine pe blog:D
    uită-te:)

    Decembrie 19, 2009 la 10:59 am

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s