Just another WordPress.com weblog

Archive for Ianuarie, 2010

Manelele – Lucruri ce te distrug psihic si fizic #3

Dupa cum vedeti am ajuns sa includ si manelele in categoria “Lucruri ce te distrug psihic si fizic” si presimt ca o sa fiu injurata rau. In special de cei ce au o problema cu, cultura.

Din cate am inteles, manelele au aparut prin anii ‘90, nu? “Melodiile” acestui gen de muzica au ca subiect banii,valoarea,femeile,dusmanii,sefu tuturor etc.

Acest gen de “muzica” este apreciat in Romania de majoritatea oamenilor si tocmai de aceea suntem asa de “educati”. Intr-adevar, acest tip de muzica reprezinta o mica parte din realitate, banii. Stiti voi, banii nu aduc fericirea, dar sunt necesari. Recunosc acest lucru, dar se exagereaza asupra acestui subiect in legatura cu banii si valoarea.

Se mai exagereaza si asupra superioritatii fata de alte persoane. Nu cred ca nu exista intr-o manea cuvintele “sefu tuturor”,”boss de boss” sau mai stiu eu ce alte minunatii. Din aceasta cauza, fanii acestui gen de muzica se considera superiori tuturor si cred ca au dreptul de a-si bate joc de anumite persoane si de a face scandal.

Si sa nu uitam de “rivalitatea” dintre muzica rock si manele. Adica, in ziua de azi, daca asculti rock inseamna ca te dai cu capu’ de pereti si ca te droghezi. Insa, multi gresesc in privinta acestui lucru. Muzica rock are o cultura vasta si nu se bazeaza pe bazaconiile ce le auziti de la tot felul de persoane.

Muzica rock isi are radacinile in rock and roll-ul anilor ‘50 si e formata din mai multe subgenuri. Nu stau sa le insir ca sunt mult prea multe si nici macar nu le cunosc pe toate. Ideea e ca exista o diferenta uriasa de 40 de ani intre muzica rock si manele.

Tot ce vreau sa spun e ca poti invata mult mai multe din alte genuri de muzica ca si rock-ul, rapp-ul etc. Dar lumea nu intelege acest lucru, ca pana la urma “haina il face pe om”. Daca ai 2 bmw-uri in curte, aur cat cuprinde pe tine si foarte multi dusmani, atunci esti om.

Dar nu ai ce face in privinta acestui lucru. Asta-i Romania!


Fara sentimente…

Sentimentele ne tin in viata…ne inspira…ne ajuta sa trecem peste greutatile si necazurile vietii…Fara sentimente am fi doar niste “papusi” inerte…fara sentimente nu am cunoaste dragostea, teama…fara sentimente am fi doar niste “obiecte”…obiecte fara nici un scop anume.Fara sentimente nu putem trai…oricat am incerca sa fugim de tot, sa ne ascundem…nu putem fugi de ele…nu ne putem ascunde…oricat de mult am incerca sa le ingropam in sufletul nostru, oricat am incerca sa demonstram ca nu ne pasa…nepasatori in public si suferind enorm in sufletul nostru… pur si simplu sentimentele ne unesc…un lucru atat de nesemnificativ…un lucru banal…poate transforma viata intr`un cosmar…

Sentimentul iubirii…sentiment care te face sa te simti special…special fata de tot ceea ce te inconjoara…un inger nevazut, care iti daruieste fericire si bucurie…dar si sentiment care doare…ucigas de vise si de sperante…care poate fi foarte dulce…dar si foarte amar…o minune…care se transforma in cosmar…


In vise esti numai al meu….

Mi-ai invadat mintile fara pic de rusine sau parere de rau. Nu te-ai gandit ca poti crea dependenta? Eh, aflii acum ca sunt depedenta de tine, dragul meu.
Stii bine ca iubirea e irationala, de-asta e mai bine sa fie simtita si aratata, decat spusa. Vino la mine! Arunca-te in bratele mele si uita grijile, parintii, prietenii, scoala; . . . Hai sa ne imaginam ca doar atat exista in lumea asta: tu, eu, un tricou lung, un cearsaf racoritor.Vreau doar sa ma tii in brate . . . sa imi dai drumul cand iti voi spune eu “gata”, dar crede-ma, ai de asteptat.
Sa stam rataciti printre cearsafuri . . . tu jucandu-te in parul meu, apoi eu sa iti mangai chipul, sa te iau (iarasi) in brate, sa te tin strans, sa te simt asa . . . aproape; sa te simt al meu, sa te simti iubit! Ce as mai putea vrea de la tine? Sa fii aici, atat, si as fii pe deplin multumita, impacata, fericita, iubita
Ah, cat imi place felul tau de a fi: imi place ca desi pari un tip dur, esti atat de inocent . Nici nu am nevoie sa te porti frumos cu altii, ma intereseaza totul unitar- noi. Imi place sa te iubesc,. Imi placi cand razi, parca esti un copil care si-a revenit dupa o nota proasta luata la scoala, imi place ca ascunzi entuziasmul.Imi placi pentru ca ma faci sa ma indragostesc tot mai mult de tine, chiar daca nu iti dai seama. . . chiar daca esti mereu indiferent ,chiar daca arati ca nu iti pasa.pentru ca sunt prea multe motive sa le pot insira aici. Imi placi pentru ca esti copil, esti pur, desi iti mai bagi si scoti (verbal).
Stiu ca te cunosc prea putin, poate chiar mult prea putin, dar stiu ca esti tot ce imi doresc!
Da stiu, sunt o copila , care inca viseaza la fluturi colorati, la o casa pe plaja unde dimineata sa ne trezeasca adierea brizei, sunetul pescarusilor si zgomotul valurilor ce se lovesc de stanci dar imi placi atat de mult, tu tu imi dai senzatia asta de plutire, cred ca tu poti sa ma faci sa zambesc
Iar uitasem ca visez..Eu vreau sa ajung acolo cu tine, acolo insemnand oriunde, si da, sa fim doar noi …………
Nu imi plac visele, ca … desi par sa ne apropie, mai mult de distanteaza. Eu te vreau si nu te am, asta e chestia! …


Stii?Sigur ca stii…

Stiti care este cel mai frumos sentiment? Este atunci cand sti ca pe langa familia ta, mai exista o persoana care tine la tine…probabil multi dintre voi stiti treaba asta…am stiut si eu odata, si mi-a placut. A fost prima iubire..prima oara cand am iubit cu adevarat…cand totul se invartea in jurul meu sau cand eu ma invarteam in jurul tuturor..dar… a fost!!!

Acum… acum nu mai stiu, nu mai stiu ce simt… nu stiu daca iubesc , sau defapt nu cred ca iubesc… si mi-e tare frica sa ma simt acel lucru ….stiu cum este stiu cat de greu este.. cat de mult dor unele lucruri care demult erau cele mai frumoase si nepretuite!!acum tac astept sa apara o minune…


Nu pot. Nu stiu. Nu vreau.

– Daca sunt incapabila sa simt?

-Imposibil!

-Vreau sa ma indragostesc de tine…

– Fa-o!

-Nu pot!. O sa ma indragostesc de distanta ce ne desparte. M-as indragosti de minciuni: de felul cum ne ascundem de lume, cum ne chinuim…

-O sa vina si momentul tau!

-Nu intelegi ca nu stiu sa ma indragostesc de tine. O sa ma indragostesc de cum dispari din bratele mele si cum apari chiar inainte sa mi se faca dor. O sa ma indragostesc de joc, nu de noi! O sa ma indragostesc de ideea de a ma indragosti. O sa ma indragostesc de gandul ca te gandesti la mine. Nu mai vreau sa tin toata dragostea in mine…

-Elibereaz-o!

-Nu functioneaza!

– De ce iti este teama…?!

-Nu mi-e teama. In cel mai rau caz o sa-mi frangi inima, o sa sufar, dar o sa-mi revin… Nu e placut sa vrei sa te indragostesti si sa nu ai de cine…

Text scris in vacanta de iarna la Pitesti si redescoperit acum printre ciorne…


Ganduri…

Fiecare durere ,fiecare tremur al incertitudini,fiecare speranta ucisa toate la un loc si fiecare in parte constituie un zid in viata noastra.

Uneori sa zambesti e prea mult,sa plangi e la fel de mult,sa speri nu mai e de-ajuns si sa astepti e prea sfasietor.

Suferinta cu nenumaratele ei fete atunci cand loveste doboara,devoreaza,tintuieste si mutileaza de cele mai multe ori.

Suferinta este o mireasa cu voalul ei fumuriu si pantofi cu tocuri de foc,nu pleaca pana nu ucide,intr-un fel sau altul trupul sau sufletul.

Suferinta transforma oameni de cele mai multe ori,ii inchisteaza,ii indeparteaza de ei si de semeni lor,ii face neincrezatori si cel mai grav le suprima liantul cel mai puternic care poate lega un suflet de altul..dragostea.

Sufletul celui atins de suferinta este ca un om fara maini,care nu poate nici sa primeasca,dar nici sa daruiasca,nici sa prinda ceva,dar nici sa apere.

Un om cu un astfel de suflet ce poate sa faca ???

Balsamul sufletului ,,mana,, care tine la distanata suferinta si oglinda miraculoasa,toate acestea poarta un singur nume,,dragoste,,

Asupra celui care iubeste suferinta nu are putere,nu il ingenuncheaza ba dimpotriva il intareste,


Vis…

Fericirea există. Am visat-o. Nu aşa cum visezi să creşti mare şi să te faci prinţesă, ci am visat-o într-o noapte în timp ce dormeam. Nu-mi amintesc povestea şi personajele, dar ştiu cu siguranţă că în noaptea aceea am fost fericită. N-aş fi crezut niciodată că pot să visez un sentiment.

Şi ce sentiment! Era fericirea absolută, cea care nu-ţi lasă loc de aer în suflet, acoperindu-l în totalitate în culori prea zgomotoase.

Dacă toate visele mele ar fi aşa, Doamne, cât aş mai urî adevărata viaţă! N-ar fi pentru mine decât un bal mascat al speranţelor deşarte şi al dezamăgirilor. Zadarnic m-aş strădui să fug, rămânând prizoniera dansului lor satanic pe veci.

Nu…nu mai vreau să visez fericirea. Prea gros m-a îmbrăcat în lumină şi mă tem să nu mă trezesc goală în mijlocul nopţii.

Mi-e de ajuns că am simţit-o doar atât cât să cred în ea.


Gânduri insomniace….

Nu pot să alunec în somnul la care tânjesc …

Sunt insomniacă? Nu! doar că nu pot să mă eliberez de gândurile care la rândul lor nu permit pleoapelor să se imbrățișeze într-un somn liniștit până când prima rază de lumina ce se va furișa prin sticla geamului în camera mea. Ador acea senzație. Lumina care se joaca pe fața mea ispitindu-mi ochii să se deschidă, să surprindă minunăția unei noi zile. Dulceața somnului de dimineața îmi dă puterea să intorc spatele luminii, silindu-mi ochii să adoarmă. Și în acel moment începe spectacolul! Peretele se transformă într-o adevărată scenă. Lumina dansează dansuri dintre cele mai variate, cu grația unui miracol. E imposibil să mai dormi! Doar de dragul acelui spectacol vreau să adorm ca mai apoi sa ma trezesc surprinsa…

Sunt singurul suflet treaz din această casă. Ceilalți dorm. Întunericul din încapere e atât de des si adânc încat nu-mi pot da seama dacă am ochii închiși sau deschiși.. Mă ridic după ce pierd această luptă cu patul care nu suportă să îmbrățișeze formele trupului meu pe jumatate dezgolit. Caut precum un orb prin întuneric întrerupătorul. Pașii mei mângâie timid și neîncrezator covorul moale iar eu mă aștept ca în orice moment să nu mai simt sub picioare nimic și să mă prăbușesc în gol…

-Au!! murmur eu in șoaptă ,când un obstacol pe care piciorul stâng nu îl atinge tocmai suav, îmi transmite un fior de durere până în creștet

Trezesc becul care nu e foarte încântat să mă vadă. Drept răzbunare emană o lumină orbitoare care îmi încarcă fața de o simfonie de strâmbături. Măcar mâinile sunt de partea mea în această noapte încercând să oprească atacul violent al luminii. Fug repede spre lampa care în întuneric s-a ascuns de mâinile mele și în mai puțin de cinci secunde fac schimb de lumini. Lumina are o nuanta de orange cald…e mai blanda.

Mă îndrept spre geam și îl deschid. Un val rece de aer îmi inundă nările și îmi zboara șuvițele de păr în fața. Mă așez resemnată cu un caiet și un creion pe marginea patului… Oftez printr-o răsuflare leneșă uitându-mă în gol. După ce reușesc să îmi desprind ochii din acea goliciune, încep să îmi aștern gândurile care mă țin trează…


Pana cand?…

Cu totii avem cate o zi asa de rea, asa de urata incat toata energia ne-o canalizam in a ajunge la capatul ei. Ieri a fost una din acele zile. Singurul lucru bun la ziua de ieri era gandul ca o sa se termine. O sa se transforme intr-un “astazi” nou, dezbracat de suferinta si de oboseala, un astazi in pielea goala, care a lasat tricoul patat de sange in ziua de ieri.

Dar…ce te faci cand “astazi-ul” la care visai e mult, mult mai rau decat ieri-ul de care ai fugit? Iti presari toate sperantele peste ziua de maine?

Astepti pana cand intreaga viata ti se transforma intr-un sir esuat de “astazi” si “maine” ?


Goodbye…

Eram hotarata sa nu plang. Nu stiu daca pentru mine sau pentru impresia pe care ar fi lasat-o lacrimile mele, dar nu aveam de gand sa plang.

Simteam arsura din gat provocata de lacrimile inabusite si mi-am inclestat maxilarul pentru a nu elibera suspinul din foc.

Am acceptat pasiv ultima imbratisare, prefacandu-ma ca nu-mi pasa, prefacandu-ma ca nu ma rup in bucati pe dinauntru, scrasnind din dinti si cantand Nickelback in gand, blocandu-mi suferinta intre versuri.

Vedeam din ce in ce mai incetosat, dar ma incapatanam sa nu clipesc pentru a-mi pastra lacrimile in ochi.

L-am urmarit cu privirea cum se indeparta, luand coltul pentru ultima data, in timp ce eu am ramas in mijlocul strazii goala pe dinauntru.

Le-am simtit cum se rostogolesc de sub gene, rotunde si grele, doua boabe de durere care imi udau obrajii.

Adevarul e ca imi va fi dor….de tot ceea ce a insemnat Pitesti si mai ales imi va fi dor de tine …