Just another WordPress.com weblog

Ciudate fiinţe, noi, oamenii…

Ciudate fiinţe, noi, oamenii. Gândim, vedem, simţim, auzim, vorbim şi un lucru ciudat ne bate in piep Viaţa. Scurtă, limitată. Avem credinţa in suflet că ceva mult mai mare si mai puternic ne’a creat. Că din nimic nu puteam să apărem. Suntem mici intr’un univers infinit. Ne invârtim necontenit in jurul unui astru luminos numit Soare. Intr’o galaxie pe care nu o vom vedea niciodată.
Gândim. Am ajuns să cunoştem până şi formula celei mai mici particule de nisip. Să vorbim şi să vedem oameni de peste mări si oceane. Să surprindem milioane de momente pe o foaie de hârtie.
Vedem. Culori. Lucruri. Vieţuitoare mici si neputincioase care ni se agaţă de haine. Priviri. Zâmbete. Expresii.
Simţim. Atingerea vântului. Buze fine care ne sărută obrazul. Rigiditatea frunzei de brad sau delicateţea mătăsii.
Auzim. Râsete. Lacrimi care se zdrobesc de podea. Glasul păsărilor. Suflul celui de lânga noi.
Vorbim. Cât este ziua de lungă. Vrem să ne facem auziţi. Cuvintele noastre să fie cunoscute de toţi. Vrem să aducem o schimbare prin ce gândim, prin ce spunem, prin ce simţim.
Ciudate fiinţe, noi, oamenii. Spunem că avem credinţă. Că aparţinem de o religie. Şi ce facem? Dovedim asta in vreun fel? Da? Câţi dintre noi? Câţi dintre noi işi fac semnul crucii inainte de masă? Sau după masă. Sau inainte de culcare. Sau duminica la biserică. Câţi dintre noi?
Ciudate fiinţe, noi, oamenii. Ne indrăgostim si apoi plângem că ne’am lăsat pradă sentimentelor. Iubim si urâm in acelaşi timp. Ne bucurăm pentru succesele noastre si câteodată ni se prelinge invidia in inimă când auzim de ale altora. Ţinem supărarea. Uităm deseori momentele de veselie pe care le’am petrecut cu cineva ţinând minte doar motivele pentru care ne’am certat.Suntem blânzi. Suntem lacomi. Vrem mai mult si mai mult si din ce in ce mai mult. Multe case, multe maşini, multe haine, multe telefoane, mulţi bani. Că nu tot intre patru scânduri plecăm de pe lumea asta. Suntem ironici. Suntem inteligenţi. Puternici. Intr’un singur om poţi găsi insuşiri mai opuse decât Polul Nord si Sud.
Vrem să cunoaştem secretele universului, dar de multe ori nu vrem să recunoştem adevărul care ne face cu mâna exact in faţa noastră. Ne este mai uşor să judecăm pe alţii decât pe noi inşine. Să ascundem tristeţea care ne copleşeşte in spatele unui zâmbet ofilit.
Cine să ne mai inţeleaga? Pe noi, oamenii, fiinţe ciudate…

Anunțuri

One response

  1. Uqtzik

    credinta e in suflet nu in gesturi. Suntem actori pe scena vietii. viata noastra e un rol:)

    Ianuarie 16, 2010 la 9:25 am

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s