Just another WordPress.com weblog

Oare chiar vrei sa devii adult?…

Inca de la varstele fragede, fiecare copil isi doreste sa creasca, desi multe lucruri i se iarta datorita imaturitatii specifice anilor.

Fie pentru a purta pantofi cu toc, fuste scurte, bluze cu decolteu, cercei si alte lucruri pe care le vede la mama, in cazul fetelor, fie pentru a conduce masina precum tata, pentru a merge cu baietii in spatele blocului la fotbal sau pentru a putea ciocni un pahar de alcool, in cazul baietilor, toti ne dorim acelasi lucru: “sa crestem mari” (un pleonasm atat de des intalnit).

Dumnezeu ne acorda si acest drept, ca tuturor fiintelor de pe Pamant, asadar intr-un timp foarte scurt ajungem sa ne uitam in oglinda si sa nu mai recunoastem nimic din ceea ce stiam. Aspectul fetei ne tradeaza totusi copilaria, insa totul se schimba, incepand de la fizic pana la psihic. Observam astfel maturitatea este doar o cale spre imbatranire si o data ce realizam acest lucru, visul de a deveni adult devine un cosmar.

O data cu prima zi de scoala, ne facem noi cunostinte si prieteni, dar totodata iesim din protectia mamei pentru cateva ore pentru a da fata in fata cu micile greutati ale vietii care, o data cu trecerea anilor, capata un mai mare grad de dificultate. Pentru inceput avem primele mici dezamagiri in privinita prietenilor, poate din cauza faptului ca un/o coleg/a nu vrea sa ne imprumute papusa/masinuta ei/lui cea noua, dar si primele “iubiri”, adica acel sentiment de simpatie pentru o persoana de sex opus, in majoritatea cazurilor :)).

Anii trec si trec, si incepe perioada cea mai frumoasa, dar si cea mai complicata, si poate chiar si cea mai asteptata: adolescenta. Cel mai mult timp il petrecem cu prietenii, vorbim, radem, ne plimbam, dar unii dintre noi aleg cai gresite…Tot atunci avem impresia ca toata lumea e impotriva noastra, chiar si parintii care ne iubesc cel mai mult, desi intelegem acest lucru tarziu. Libertatea pe care ne-am dori-o nu o avem toti, lucru care ne deranjeaza…

Anii de liceu se scurg si ei, trebuie sa ne alegem un drum in viata, o cariera care in primul rand sa ne placa.

Facultatea ne bate la usa, ne chinuim cu examenele si ne dorim o familie noua, in care copiii nostri sa o ia de la capat cu visul acesta.

Eu abia acum realizez ca ideea de a deveni adult nu este una atat de roz, realitatea nu este intocmai ca visul nostru din copilarie, si ma intreb: oare chiar imi doresc sa imi asum toate responsabilitatile, sa trec in randul majorilor si sa am singura grija de mine? Desigur, aceste lucruri le-am inceput deja, dar nu in adevaratul sens.

Si, asa cum spune Cronin in “Gran Canaria”, “cu cat viata trece, cu atat o iubesti mai mult” . 😀

Tu ce crezi? Acum chiar ti se pare atat de interesanta maturitatea? Chiar vrei sa devii adult?

Anunțuri

One response

  1. Uqtzik

    mda…cand esti mic vrei sa fi mare si viceversa…:-j
    tu nu iti mai schiimba asa des profilele ca ma ametesti:-)

    Ianuarie 23, 2010 la 8:07 am

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s