Just another WordPress.com weblog

One of those days….

Cu cât mă străduiesc să îngrop mai adânc o suferinţă, cu atât mă răneşte mai tare când îmi sfâşie sufletul cu ghearele pentru a-şi face loc să iasă la suprafaţă.

În zile ca cea de azi, oricât de tare aş vrea, nu reuşesc să mă gândesc la nimic frumos şi bun. Îmi pare că fericirea e aşa departe încât n-o cunosc decât din cărţi citite cu veşnicii în urmă.

E ziua în care buzele îşi pierd amprenta vreunui zâmbet, rănile vechi se redeschid şi cicatricile încep să doară.

Suferinţa vine pe furiş şi începe din obraji. Conştientizez cu tot corpul fiecare gură de aer inspirată şi am impresia că aud zvâcniturile inimii frânte. Suferinţa coboară spre iad şi se termină cu furnicături în vârfurile degetelor.

Pentru o secundă parcă m-aş prăbuşi în mine. Golul din piept reapare şi creşte într-atât încât mă tem să nu mă pierd în el cu totul.

Oamenii mint când spun că timpul vindecă. Timpul acoperă şi ascunde, dar toamna bate vântul…..

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s