Just another WordPress.com weblog

Gânduri insomniace….

Nu pot să alunec în somnul la care tânjesc …

Sunt insomniacă? Nu! doar că nu pot să mă eliberez de gândurile care la rândul lor nu permit pleoapelor să se imbrățișeze într-un somn liniștit până când prima rază de lumina ce se va furișa prin sticla geamului în camera mea. Ador acea senzație. Lumina care se joaca pe fața mea ispitindu-mi ochii să se deschidă, să surprindă minunăția unei noi zile. Dulceața somnului de dimineața îmi dă puterea să intorc spatele luminii, silindu-mi ochii să adoarmă. Și în acel moment începe spectacolul! Peretele se transformă într-o adevărată scenă. Lumina dansează dansuri dintre cele mai variate, cu grația unui miracol. E imposibil să mai dormi! Doar de dragul acelui spectacol vreau să adorm ca mai apoi sa ma trezesc surprinsa…

Sunt singurul suflet treaz din această casă. Ceilalți dorm. Întunericul din încapere e atât de des si adânc încat nu-mi pot da seama dacă am ochii închiși sau deschiși.. Mă ridic după ce pierd această luptă cu patul care nu suportă să îmbrățișeze formele trupului meu pe jumatate dezgolit. Caut precum un orb prin întuneric întrerupătorul. Pașii mei mângâie timid și neîncrezator covorul moale iar eu mă aștept ca în orice moment să nu mai simt sub picioare nimic și să mă prăbușesc în gol…

-Au!! murmur eu in șoaptă ,când un obstacol pe care piciorul stâng nu îl atinge tocmai suav, îmi transmite un fior de durere până în creștet

Trezesc becul care nu e foarte încântat să mă vadă. Drept răzbunare emană o lumină orbitoare care îmi încarcă fața de o simfonie de strâmbături. Măcar mâinile sunt de partea mea în această noapte încercând să oprească atacul violent al luminii. Fug repede spre lampa care în întuneric s-a ascuns de mâinile mele și în mai puțin de cinci secunde fac schimb de lumini. Lumina are o nuanta de orange cald…e mai blanda.

Mă îndrept spre geam și îl deschid. Un val rece de aer îmi inundă nările și îmi zboara șuvițele de păr în fața. Mă așez resemnată cu un caiet și un creion pe marginea patului… Oftez printr-o răsuflare leneșă uitându-mă în gol. După ce reușesc să îmi desprind ochii din acea goliciune, încep să îmi aștern gândurile care mă țin trează…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s