Just another WordPress.com weblog

Archive for Februarie, 2010

Alege…

Am cules atata speranta de prin gandurile trecatorilor, din polenul florilor si uneori din praful cretei risipite pe bancile scolii. Nu am vazut foarte multe pentru cativa ani traiti ca muritor dar am incercat sa invat tot ce am putut bine si rau din tot ce ma inconjoara sau din ce am ales eu sa ma inconjoare.. e vorba de alegere, nu?
Mi-am pus mereu speranta ca va fi bine chiar si atunci cand toate parca se impotriveau sa ma asculte, toate devin niste bomboane cu nicotina uneori doar ca sa te intoxice cu ce au ele mai „bun”.
Toata viata nu mi-am dorit decat sa fiu cea mai buna si am consumat atata energie in asta incat am devenit o sclava a dorintei, dorinta ce ma subjuga si acum in timp ce scriu.. ma obliga sa scriu cel mai bun lucru pe care l-am scris vreodata.. si ca de fiecare data.. nu-mi iese. Si incep sa cred ca nu o sa iasa niciodata, defapt sunt sigura. Mi-e teama sincer..Incetul cu incetul intru in randurile de fier ale vietii de zi cu zi.. viata aceea care te obliga sa fii exact ce nu vrei sa fii, sa faci chiar daca nu vrei sa faci sau sa spui pentru ca trebuie sa asculti, si nu vreau, si refuz! Dar ce ramane de facut cand nici pe tine nu te poti multumi si nu vezi alta cale sa iesi la suprafata pentru ca suprafata e mult prea sus ca sa o poti atinge tu, muritorul, tu idealistul.. suprafata pentru cei ca mine nu exista insa merita sa lupti sa o gasesti in speranta ca iti va aduce tot ce ai visat vreodata : libertatea.


Alt unghi…

In final ramane aceeasi zi , aceeasi clipa de singuratate , acelasi final trist , aceleasi cuvinte nespuse,aceleasi ganduri negre …. acelasi tu . Ai trait ce ai putut trai si ai luat uitand sa si oferi .
Pana acum ai ramas detasat de orice sentiment uman si nu ai simtit niciodata nevoia de a te completa , dar o singura amintire poate schimba intreaga ta structura si definitie . Te uiti in oglinda incercand sa descifrezi acel chip obosit si plin de trairi intense , incercand sa prinzi un rost util , ceva care sa-ti ateste existenta si faptele .
Ultimele clipe date de Divinitate le-ai ratat uitand ca viata se petrece acum . Ai trait mai mereu in trecut , rar in viitor si niciodata in prezent . Nu ti-ai depasit temerile nici cand ai avut ocazia preferand sa traiesti cu ele langa tine . De ce nu ai dat drumul rutinei? Succesele nu se pot masura in lucruri materiale , acestea venind defapt o data cu reusitele proprii .
Poate ca vei mai primi o sansa , iar atunci o vei lua de la capat . Cine stie ? Aceleasi greseli se pot uita pentru a fi repetate , iar aceiasi oameni vor exista mereu pentru a te descuraja . Tot un om marunt vei ramane … dar poate ca vei alege alte lucruri .


In lumea mea…

E asa liniste acum in jurul meu si tot ce privesc nu ma priveste.Sunt invizibila,sunt umbra timida a acestei zi de primavara si singuratatea e cu mine.Astept analizand fibra materiei ce defineste o lume care nu ma observa.In jur roiesc ganduri incerte definite prin propriul lor caracter umil.A mai trecut un ceas in toata grandoarea clipei prezente,iar pasii ce m-au dus pe strazile tacute din lumea mea au fost usor stersi de negarea realitatii.
Sunt visatoare,vreau mai mult decat normalul,vreau sa vad tot ce conteaza intr-o perspectiva contorsionata de imaginea acelei clipe unice.Suferinta e un lucru comun si toti cei care o necesita sunt atrasi intr-o cursa inutila.
Ma uit la voi in jos si rad cu lacrimi domnilor…cu sincere lacrimi…of! la naiba,iar va iubesc pe toti.Sa vedem daca puteti ajunge in lumea mea!


Resemnare inutila…

Amintirea a ramas tot in podul mintii mele,e plina de praf si nu vreau sa ma ating de ea,sa o dau jos de acolo.Ce rost are sa ma chinui la nesfarsit cu acest lucru,tot la aceeasi limita ajung,tot aceleasi lucruri simt si nimic nu se schimba decat pozitia timpului.
Resemnarea e un proces patetic atunci cand se poate face ceva,dar cand cel mai bine e sa accepti situatia asa cum e devine un act de demnitate dusa la extreme.Trucul sta in aplicarea ei,in felul cum o poti percepe la nevoie,cum sa nu o lasi sa devina lasitate.

Urma zilei de ieri a lasat un gust amar in viata mea,de parca tot ce a fost bun vreodata s-a transformat in otrava si s-a scurs in ziua de ieri.Acum ma simt iar goala,pustie fara idee de directia in care ma indrept cu pasii lenti pe care ii fac in sila,descumpanita si dezamagita de problemele ce ma inconjora,de fiintele ce se invart in jurul meu,de puterile care ma conduc.
Inca sunt pe punte,stiu asta,simt vantul care ma plesneste peste fata,dar nu pot sa vad urma de simtire,de spernata si tot astept sa se intample ceea ce trebuie,dar tarmul e departe si intarzie sa apara.Nu ma voi resemna in cazul asta….voi astepta pana se termina totul ca sa o pot lua de la capat.


Sub presiune…

Goliciunea unui suflet poate sa fie recunoscuta dupa expresiile fara insemnatate ale fetei,dupa gesturile lenese si fara viata,dupa o anumita privire fara dorinta.Cum putem umple acel gol fara sa ne gasim intr-o mare de nevoi sau datorii?
De cand ne nastem si pana murim avem mereu o datorie catre ceva sau catre cineva.Nimeni nu scapa; oricat de liber se poate simti un om,tot nu e scutit de datorii.Datoria catre persoane,catre societate,catre noi,catre orice lucru aparut in viata.O singura datorie se uita usor si anume aceea de a fi om.

Un gol nu se umple cu iluzii si nici cu minciuni,ci cu fapte pline de culoare,de expresie si de speranta.
Ce poti defini fara a te teme ca nu e ceea ce crezi? Ce limite poti stabili daca nu stii ce e distanta? Te poti aventura in cautarea raspunsurlor,dar nu cred ca vei reusi sa gasesti ceva destul de real pentru lumea in care traiesti.
Defineste-mi viata,iar eu iti voi spune ce inseamna sa treci de limite,minciuni,iluzii,datorii si mai ales,iti voi arata cum sa umpli acel gol zilnic.Timpul este singurul care modeleaza raspunsurile la orice intrebare,el e un birjar etern care sta la dispozitia materialitaii,dar ii este fidel eternitatii…


Masca vietii…

Viaţa este o farsă pe care o jucăm cu toţii.

Într-un anumit moment al vieţii, fiecare poartă o mască. Este inevitabil. Unii oameni se ascund în spatele unei măşti pentru a ascunde defectele, ticurile sau frica de a arăta ce simte. Dacă nu ne-am ” pune ” aceste măşti nu am şti să minţim, însă nici minciuna nu e bună, dar uneori ajută. Fără maşti spunem pe faţă ce gândim, iar cei din jur vor fi uimiţi să ştie ce părere avem despre ei.

Este foarte uşor să vorbim când nu suntem sinceri, ne căutăm cu atenţie cuvintele, ne roşim fără să vrem. Oare de ce? Pentru ca subconştientul nostru ne mustră. Ne-am obişnuit atât de mult cu ele încât ne e teamă să ne lăsăm chipul descoperit. Nu-i putem lăsa pe ceilalţi să ne vadă aşa cum suntem.

Prin urmare ce este omul? O fiinţă supusă suferinţei şi care se întreabă : ce sunt, de unde vin şi unde voi pleca ? Să nu uităm însă, cu sau fără mască, viaţa e spectacolul pe care noi îl creăm, noi îl regizăm şi tot noi îl jucăm.

“Dă-i omului o mască şi vă va spune cine este “.


Unde te-am pierdut?

M-ai invatat sa iubesc,dupa care m-ai facut sa nu mai simt nimic.M-ai invatat sa zambesc,dupa care nu mi-ai mai dat motive sa o fac.Mi-ai aratat cat de frumoasa e viata,iar acum m-ai facut sa orbesc.M-ai invatat sa respir,dar acum am uitat sa traiesc.M-ai invatat sa privesc in culori,iar acum nu mai vad decat alb si negru.M-ai invatat sa savurez fiecare clipa,iar acum nu mai am gust.M-ai invatat sa ascult muzica din jur,dar tu m-ai surzit cu tipete.M-ai invatat sa mangai,dar am uitat cand tu nu ai mai facut-o.Mi-ai alungat fricile,dar acum mi-ai plantat teama in suflet.Mi-ai aratat viitorul,dar acum il alung.M-ai suit pe un nor,dar acum mi l-ai destramat.Mi-ai facut promisiuni,dar acum ai amnezie.M-ai alintat ca pe un copil,iar apoi m-ai bruscat ca pe un lucru.Unde te-am pierdut…?


My first time:D

M-am ales cu o leapsa de la DianaEmma,asa ca tre´ sa ma pun pe scris:

Prima data cand am suflat in lumanari…aveam guma in gura si s-a infipt exact in tort :))

Prima nota 4…hmm nu stiu primul 4 da il stiu pe primu 3:)) aveam o profesoara super handicapata ne facea in tot felul si ne dadea fise intregi de cuvinte sa le invatam plus alte cateva cantece pentru corul ei ehh si eu am invatat cantecele dar cuvintele:-”

Prima absenta la scoala ….a fost prin clasa a 5:)) plecasem toata clasa spunand ca nea lasat diriginta sa plecam dar ea sarak habar nu avea :))

Primul meu sarut…la 12 ani jumate… in curtea unei gradinite seara ascunsi dupa o baraca de restul lumi:X era superb vara apus de soare ahh 8->

Prima mea tigara…hmm acum un an si ceva incepusem sa fumez cu ******* nui pot spune numele ca sar supara…:( dar oricum a devinit ceva la ordinea zilei si da da stiu nu e bine pentru sanatate etc etc etc dar promit ca o sa ma las in viitoarul apropriat(sper) 😀

Primul animal al meu…a fost un epuras adus dupa camp de tatal meu era asa micut tin minte ma trezeam noaptea sa-i dau lapte cu pipeta caci era asa de mic:X offff doamne mie dor de el:(

Prima mea iubire fatala …era un “smecheras” care mi-a luat mintile.Si ce ma bucur ca la un moment dat s-a intors roata 🙂 Si am stiut sa ma abtin :-”

Primul meu telefon…poi:-? a fost prin clasa a 4-a…

Prima mea escapada din casa…pai:-? hmmm sincer numai stiu:-s dar am avut destul de devreme:)):P

Prima mea betie…a fost cu aceiasi fata cu care mam apucat si de fumat ahh:)) in vara mie dor de vara si mai ales de ea:X

Primul cadou de la un iubit…hmm a fost de la primu meu iubit:P un lantisor al carui stiti povestea de la o leapsa anterioara dar mai am o veste acum vreo cateva saptamani neam intalnit din nou:X am esit la o cafea alea alea:P

Primul meu inel…lam primit prin decembrie anu trecut cadou de la un baiat:P si acum il mai port pe deget(sincer nu-l mai pot scoate) dar asta e alta poveste:)))

Si cam atat!Nu mai continui,pentru ca ar fi prea interesant si nu vreau :”>

hmm la cine merge leapsa:-? la cine vrea sunteti cu totii liberi sa o faceti:P


Deci…

Sorry dar ma cam lasat inspiratia:)) si in plus de la un timp numai am timp nici de mine:-<
scoala asta imi ocupa tot timpul:( dar promit ca o sa postez incurand ceva…cand o sa mai am timp de vise si de blog…
am sa va prezint o melodie si anume:

deci baiatul asta are totala dreptate am sa-i zic sa ma ia si pe mine cu el:X


Hai sa ne „drogam” cu vise!

Cine recunoaste ca a intrat in monotonia vietii,cine stie ca iubeste gratis,cine vrea sa fie liber,cine e satul de cuvinte grele,cine are tupeu sa isi recunoasca starea,cine atinge si nu simte,sa se “drogheze” cu vise!

Sa te “droghezi” cu vise e ca si cum ai juca baba-oarba…Esti legat la ochi,poti doar pipai si spera…Toti am facut asta la un moment dat!Pipai in continuare,dar ceva iti da fiori,tremuri,ai emotii,iar mintea incepe sa te excite cu imaginile care creeaza un colaj…

In mana ai pastila,plina de vise,o privesti,o tii in palma si te gandesti cum ceva asa de mic poate sa ofere placere realitatii…O treci dintr-o mana intr-alta,te gandesti,te razgandesti…

De fapt,adori realitatea,pentru ca adori suferinta!Ce rost mai are sa o faci?Totusi vrei sa schimbi ceva…Ai schimba-o cu o pastila de dragoste…Da,ai vrea sa te droghezi cu dragoste…dar stai!Daca va avea efect negativ?Nu…mai bine nu…Iti amintesti cat de dura este realitatea…Te “droghezi”…

Tragi aer in piept,te sprijini cu spatele de fotoliu,deschizi ochii si o vezi…Este o umbra…ii intinzi mana si te lasi cuprins de ea…atingerile se amplifica,e rece,ti se face frig,dar dintr-odata simti flacari in adancul inimii…iti umezeste buzele si iti sopteste: “Viseaza!”

Stii ca nu va dura o vesnicie,vrei sa iei o clipa de placere cu tine,poate un fior sa il bati in cuie…

Te scalzi in aburi si placeri…totul e o fantezie… Vreau sa ma “droghez” cu tine!