Just another WordPress.com weblog

Archive for Mai, 2010

Toata lumea ma vrea, dar nimeni nu ma ia

Am aproape toate defectele.
Dar vreau sa scap neaparat de unul: acela ca nu sunt ambitioasa. In momentul in care ceva nu mai merge bine, renunt direct, fara sa lupt. Si e urat pentru ca poate ceva s-ar fi schimbat daca as fi incercat mai mult, atrage si regrete dupa sine ca poate nu as fi vrut sa iasa in felul ala.

Si pe langa asta sunt o vaca, ce-i drept, una cu stil. Adica am un mod nesimtit de a ma distra cand acasa am atatea motive sa jelesc o fac dinadins. De asta evit de cele mai multe ori sa stau singura.

Naiva nu sunt, poate doar cateodata, pentru ca am invatat sa citesc atat de bine oamenii, incat sunt satula sa vad atata rautate si egoism. Preferam sa nu.
Sunt incapatanata.

Si cum spuneam… am toane. Cateodata am nevoie de tine ca sa-mi dai stari picante, cateodata am nevoie sa fiu singura ca sa imi revin dupa starile astea sau dupa nervii pe care mi-i faci sau pe care mi-i fac singura cand imi zboara mintea prea departe. Dar de ce aduc vorba de tine? Inainte sa incep, mi.am promis postul asta exclusiv mie. Asa…

Nu stiu cum se numeste asta: ma enervez foarte repede. Daaa! E un defect al naibii de enervant. Adica daca pana si faptul ca ma enervez repede ma enerveaza, e fenomenal fenomenul asta.

Unde mai zici ca am stofa de psiholog? Pai cam am, ca devine mai usor cand trebuie sa rezolvi problemele altora. Atunci gandesc la rece.
Si chiar daca nu prea se vede, ador schimbarile, si nu vorbesc de faptul ca imi schimb culoarea unghiilor la doua zile.

Nu stiu sa aplanez un conflict in care sunt chiar eu implicata, poate pentru ca ador sa ma cert. Ciudat.

In timp ce regret ca s-au intamplat multe neplaceri in viata mea, ii si multumesc lui Dumnezeu ca s-au intamplat pentru ca am avut ceva de invatat de pe urma lor
Imi pasa prea mult de ceea ce cred altii despre mine si nu prea mai am grija de fericirea mea. Oh, draga, draga, e cu X ca trebuie sa schimb asta.
Nu am incredere nici macar in mine, doar in duda mea, careia, apropos, trebuie sa ii zic ceva: Te iubesc, fato!

Nu pot sa ma maturizez in totalitate. Nici n-am incercat, dar am mici iesiri de copil de sapte ani, de care nu prea vreau sa scap. I admit it.
Nu stiu sa spun NU, fara sa ma simt vinovata si fara sa cred ca ranesc pe cineva.
Nu pot sa ma port in felul in care gandesc/ m-ai invatat sa nu ma port in felul in care gandesc.

Intotdeauna lucrurile simple m-au facut fericita, asa ca: Hai! Ofera-mi un zambet in schimbul zambetului meu si o sa-ti fiu recunoscatoare.

Anunțuri

Nume de alint…

Este de inteles ca atunci cand esti indragostit, vrei sa-i dovedesti partenerului sentimentele tale. Multi apeleaza la un nume de alint sa-si rasfete jumatatea. Curioasa cum sunt, nu ma pot abtine sa nu ma intreb cum aleg indragostitii aceste nume…


Exista o lista cu nume de alint pe care sa le rasfoiesti atunci cand te indragostesti, ca si atunci cand cauti nume pentru un nou nascut? M-a intrebat Cristina, ea cum sa-i zica noului ei prieten. Nu m-a nimerit la capitolul asta… mai ales daca luam in vedere si problema mea de a ma implica intr-o relatie stabila, de lunga durata. Primul meu gand odata ce incep o noua relatie nu se rezuma la viitor. Defapt imi imaginez scenarii de despartire si in niciun caz nume de alint.

DAR, daca te ajuta cu ceva , iata cateva exemple pe care le-am auzit frecvent:

categoria necuvantatoare:

Pui/ Puisor
Catel
Pisi
Motan
Categoria sentimente:

Iubire
Iubi
Dragoste
+Pusi

Pupi

Expresii sau locutiuni

Viata mea
Lumina ochilor mei
sa mor io dak nu esti frumoasa
Categoria – limbi straine

Schatz
Baby
Probabil ca nu te-am convins, dar sigur zambesti

Ps. Cand e vorba de relatii nu ma lua drept model!


Razi….

În nici un moment nu îmi placi mai mult decât atunci când râzi. Îţi dispare orice umbră de răutate din ochi şi ţi se nasc, în schimb, steluţe de lumină şi încreţituri în colţurile lor.

Buzele dragi, care mi-am spus atâtea vorbe rele, se întind şi se deschid. Ai dinţi frumoşi. Nu par a fi cei care mi-au smuls ţipete şi rugăminţi de atâtea ori.

Aşa că uit. Uit că te-am urât odată, că m-ai făcut să plâng, că ai plecat fără să te uiţi în urmă şi că te-ai întors cu aşteptări de neschimbare.

Aşa că râzi ! Râzi ca şi cum totul e bine, ca şi cum viaţa e frumoasă, ca şi cum am fi întregi, în loc de jumătăţi şi sferturi de oameni.

Nu-mi pasă dacă râzi de vorbele mele sau de existenţa mea. O să te fac să râzi dacă mă faci să uit.

Aşa că râzi de mine…


Everything’s wrong, but it’s alright

Într-o dimineaţă, un nimeni până atunci, se va trezi şi va spune lumii că a găsit modalitatea de a da timpul înapoi. Lumea îl va privi ca pe un nebun şi-l va trata cu indiferenţa caracteristică noii societăţi…
Cine a crezut nu cu mult timp în urmă că omul va putea zbura, sau că vom putea vorbi între noi de la mii de kilometrii distanţă, ţinand o cutie de plastic la ureche? De unde vine radioul? Ce-s alea microunde? Putem crea o fiinţă vie într-o eprubetă. Facem piese de schimb umane. Ne trebuie o inima? O facem ! Un ficat nou? Veste bună pentru beţivani – îl facem.
Ce nu putem face? Doar ce nu am încercat până acum. Sau am încercat, dar nu am fost destul de deştepţi sau de nebuni să ne iasa din prima.
Toate marile invenţii s-au născut din lene. Din ce alt motiv să apară telecomanda, bicicleta, maşina, liftul, mixerul, scările rulante si multe altele? Din lene.
Dar invenţia acestui ”nimeni” vine din necesitate.
Vine din dorinţa omului de a repara greşeli anterioare, de a retrăi clipe frumoase lângă cei dragi, vine din dorinţa unui părinte de a fi lângă copilul lui atunci când ar fi trebuit să fie, vine din dorinţa copilului de a avea ce nu a avut, vine din dorinta de a o lua de la început si de a face totul să fie bine.
Fericiţi sunt cei ce vor trai acele timpuri.


Ma plimb prin ganduri..

In ultima vreme imi sta mintea in loc de la prea mult gandit,suna amuzant,dar nu este,e o treaba serioasa si periculoasa.Cum gandesc?Hmmm..Ne alegem felul de a gandi mai mult decat ne’am imagina.Eu de exemplu daca vad o femeie plangand,ma gandesc ca i s’a intamplat ceva frumos,sau a primit o veste deosebita pentru ea,de emotia unei regasiri,sau pur si simplu ca ia intrat o gaza in ochi 🙂 .Poate la fel de bine sa planga ca e trista,deceptionata sau bolnava..Intotdeauna avem de ales’da,nu,nu,da,nu stiu”.Cand facem o alegere implicit de asumam responsabilitatea,ne asumam conssecintele,urmarile unei alegeri.Sau cel putin asa ar trebui….Si a alege sa nu alegei este tot o alegere.Cand ea tace,accepta,cand el tace,refuza.Cand lucrurile merg prost indiferent de relatie,intotdeauna altcineva poarta vina..Problema e ca de cele mai multe ori vina e fie a tuturor fie a noastra.Sa stii sa’ti recunosti vina e o virtute,eu recunosc totul.Sunt plina de virtuti de la o vreme…Se mai zice ca iertarea e divina…Poate are de’a face cu divinul prin absurdul absolut,divinitatea exista indiferent de vrem sau nu.Divinitatea este superior noua,iar superioritatea asta,e deseori inaccesibila,si de prea multe ori greu de inteles.Tocmai de aceea iertarea este o atitudine superioara,personal am o admiratie pentru cei care stiu sa ierte.Eu stau tare prost(si) la capitolul asta,nimic divin nu ma caracterizeaza.Cu toate astea inteleg un lucru:cu totii gresim mai ales intr’un proces de schimbare,cand sunt aduse in discutie o serie de alegeri.Iertarea e buna.Cand suntem nervosi,si trecem printr’o continua stare de agitatie,organismul se consuma si face loc unei oboseli psihice daunatoare.Pana la urma iertarea nu inseamna ignoranta,nici toleranta,e doar un mod de a merge mai departe.Cand ierti,iti faci un bine :)Nu stiu cum sunt altii,cum simt altii,dar eu uneori ma simt neinteleasa sau prost inteleasa.Da,de multe ori spun ceva si realizez ca receptorul meu intelege altceva,si mi se pare ciudat ca vorbim aceeasi limba si uneori ne intelegem atat de putin.Sunt zile cand vorbesc mult,si despre toate „nimicurle” si recunosc ca la mine cuvintele au „lumea” lor..Cateodata cred ca ,comunicarea este supraestimata..si totusi de ce?Sa fie din cauza ca devenim tot mai egoisti ca fiinte umane?Ca nu ne mai facem timp sa auzim ce spune si celalalt si ne concentram la ce spunem noi,ni se pare mai important?Afara e primavara,ma gandesc cum ar fi daca si peste cuvinte ar fi primavara.Timpul este o iluzie care ne face sa gafaim supa cum a spus Yann Martel,adica un fel de a spune ca timpul nu trece,noi trecem prin el.Pe cat e de perfid timpul asta cu noi,pe atat ne ajuta sa supravietuim,e uneori un scut,alteori un refugiu.Pentru mine a fost mereu ca o marmura rece unde ma pot intinde distrusa si descoperita.Intotdeauna mi s’;a parut corect sa nu simplific lucrurile,nu cand vine vorba de termeni inselatori.De ce inselatori?Hmmm..Pentru ca suntem prea siguri ca stim totul despre ei.E o regula;cand crezi ca stii totul,apare ceva si iti distruge toate convingerile.Credem ca stim totul despre emotii si sentimente,doar pentru ca ne sunt caracteristice,dar in realitate nu este chiar asa 🙂 Ne nastem cu emotii,la randul nostru nastem sentimente.Emotia ti se citeste pe chip,sentimentul creste in interior.Cred ca pana la urma sentimentele sunt cele care ne tin in viata pe plan psihic,ele ne ridica,ele ne sustin si tot ele au puterea de a ne distruge.Emotiile sunt bucati din sentimente…


Cum se roaga zodiile :))Amuzament!

Berbec: Oh, Doamne! Te rog frumos sa imi dai rabdare, caci am mare nevoie de ea. Si o vreau ACUM!

Taur: Doamne, te rog frumos ajuta-ma sa invat sa accept schimbarea in viata mea. Dar nu acum, mai lasa-ma sa mai astept un pic.

Gemeni: Doamne, am si eu o rugaminte. Am o mica intrebare pentru tine, daca ai timp. Cine esti? Ce exact esti? Unde te afli? Cati sunteti acolo, esti unul singur? Nu pot sa imi dau seama.

Rac: Doamne, pentru mine esti ca un tata. Vreau sa ma pot baza pe tine, sa imi dai siguranta, mai ales acum in momente grele cand mama este atat de departe de mine

Leu: Tatal nostru al tuturor, cred ca esti mandru sa ai un fiu ca mine

Fecioara: Doamne, fa lumea un loc mai bun si te rog mult nu repeta greseala de ultima data, ca uite ce-a iesit

Balanta: Doamne, stiu ca ar trebui sa iau deciziile de una singura. Dar, pe de alta, parte, tu ce crezi ca ar trebui sa fac? Astept un sfat din partea ta, un semn, orice.

Scorpion: Doamne, ajuta-ma sa imi iert dusmanii, macar pe cei vechi de 10-15 ani, chiar daca nenorocitii nu merita.

Sagetator: Oh atotputernicule, atotstiutorule, atotiubitorule, omniprezentule, vesnicule Dumnezeu, te rog inca o data: ajuta-ma sa nu mai exagerez.

Sagetator: Oh atotputernicule, atotstiutorule, atotiubitorule, omniprezentule, vesnicule Dumnezeu, te rog inca o data: ajuta-ma sa nu mai exagerez.

Capricorn: Doamne, voiam sa m! a rog, dar am realizat ca trebuie sa imi dau seama singura care este solutia pentru problemele mele si sa ma descurc singura. Mersi oricum.

Varsator: Buna, doamne. Unii spun ca esti barbat. Altii spun ca esti femeie. Eu spun ca fiecare dintre noi este Dumnezeul sau. Asa ca, de ce sa ne rugam? Hai sa petrecem mai bine!

Pesti: Dumnezeule atotputernic, in timp ce beau ultimii 50 ml de Whisky din paharul meu pentru a-mi ineca durerea si nefericire, fie ca starea mea de ebrietare sa fie pentru onoarea si gloria ta


Trecerea prin spini…

Exista multe cantari pe care instrumentele nu le pot imita,cum exista si simturi pe care nu oricine ti le poate trezi.Exista momente,cand asezat in pat,cu ochii fixati in sus,de parca privirea ti’ar putea trece de peretele alb, incepi sa desenezi in minte vise pe care nici nu esti sigur daca ai vrea sa le traiesti cu adevarat.Te intrebi mereu ce este acel ceva care te poate face sa simti ceva cu totul aparte ,ceva deosebit,care te poate face sa schimbi toate greselile tale in lectii de viata,toate tale in calitati,toate visele tale in realitate.Te gandesti ca lumina unei dimineti,rasfirata printre jaluzelele ferestrei poate fi acel ceva.te gandesti ca te simti atins cu iubire,cand degete de soare te ating pe fata, ca esti trezit intr’un vis si ca nu poti vedea decat niste trepte care te vor duce in adancul simturilor tale cele mai sincere,cele mai pure Dar exista din pacate clipa durerii cele mai profunde,cele mai grele de suportat,a fiecaruia dintre noi:clipa cand,arzand de curiozitate si de speranta,privesti dincolo de jaluzelele albe,care erau atat de fictive,atat de aluzive,incat te’au facut sa’ti construiesti cu fantezia ta imparatii de iubire.Atunci,ranit mai adanc ca niciodata vei plange.vei plange mai mult cu inima decat cu ochii,poate chiar doar cu inima.Atunci vei descoperi nedreptatea,dificultatea si taria cu care trebuie sa joci in viata,pentru a’ti gasi acel ceva numai al tau,care te face sa te simti numai al sau.Atunci vei sti ca nu este cineva,ci cineva.Oare nu e mai bine sa ai incredere doar in tine?Ba da,de altfel nu te poti minti pe tine,nu’i asa?:) La urma urmei te increzi tot in cineva cu sentimente,care intelege,care iti raspunde si cel mai important care nu’ti creeaza nici o stare de indoiala,ca e ‘confidentul” tau..chiar daca acel cineva esti doar tu. Ce pacat ca nu stim niciodata adevarul si ce sa credem…ce sa nu credem…In cine sa avem incredere si in cine nu.E pacat ca,apropiat sa fii de o persoana,poti sa incepi sa ai indoieli in privinta sinceritatii ei….Ma desprinsesem de blog,recunosc:)Credeam ce nu o sa mai am nevoie de el..dar uite’ma unde marturisesc din nou:) pe un brat nematerial,care de fapt sunt tot eu. Hei,macar e cineva care nu pleaca niciodata de langa mine,de fapt,daca ar gandi,ar merge si ar vorbi,probabil ar pleca cu prima ocazie la cate probleme ii pun pe umar:))