Just another WordPress.com weblog

Archive for Iulie, 2010

Un vis , un inceput , o raza de soare…

Stau si ma gandesc uneori ce scurta e viata unui om! Viata fiecaruia e precum o stea. Inceputul e cand apare pe cer, cand straluceste precum un soare pe cerul senin ori innorat, iar maturitatea cand incet se topeste, dispare neajutorata precum palpairea unei lumanari. Dar parca mai frumos e cand straluceste, cand are putere, acea parte a vietii numita copilarie.

Nu e om cel ce o data in viata sa nu a stiut ce inseamna sa fii copil, nu a facut lucruri specifice copilariei si nu a stiut sa pretuiasca scumpa sa copilarie!

Copilaria se caracterizeaza prin jocuri, zambete, zile de sarbatoare si…soare.

Pentru fiecare copil, zilele de sarbatoare sunt un mic colt de Rai. Atunci toti prichindeii se intalnesc cu alti tanci de seama lor, merg de mana cu bunicuta la biserica si afla ce inseamna surasul.

De Craciun, in fiecare an impodobesc bradul. Puzderii de stele si stelute atarna gingas pe ramurile verzi. Globuri de cristal, ghirlande colorate… parca toate imi indulcesc viata. Varful in fiecare an este impodobit cu un inger, un inger superb cu cativa crini in mana. Intotdeauna m-a fermecat, poate cu lacrimile sale precum o perla, sau cu zambetul sau unic.

Si Pastele este o sarbatoare pretuita. Ea este caracterizata prin prospetime si inviere. La biserica mii de oameni aprind lumanari ce danseaza feeric. Se aduc oua rosii si se ciocnesc cu veselie:
– Hristos a inviat!
– Adevarat a inviat!

In fiecare an, de Pasti, privesc apusul fermecator. Parca se scurge domol intr-o
calimara, iar apoi natura il picteaza din nou ca un zeu pe cerul senin.

Toti copiii intampina veseli Pastele. Doar el aduce primavara si, cu ea, soarele ce ne incalzeste.

In Padurea Argintului, un loc fermecator datorita frumusetilor sale, este un lac de cristale. In caldura soarelui nuferi de aur se rasfata.

Aceasta padure de basm este locul meu de joaca. Razele soarelui scapatau prin frunzisul des. Era parca un vis.

Reteta pentru o copilarie frumoasa: se pune o raza de soare, o petala de trandafir, o stea stralucitoare, o picatura de ploaie, cativa fulgi de nea, un curcubeu, un camp inverzit, o mare nesfarsita, cantecul duios al mamei, vorba inteleapta a bunicii, apoi se amesteca totul cu zambetul tau cristalin!

Zambetul copilului e primul sau succes.

Anunțuri

Realitatea traita prin vis…

Eram doi, amandoi…impreuna. Atingeri fine se contopesc cu priviri seducatoare, dorinta arde in noi si pentru noi. Nimic altceva nu mai era, nimic nu mai exista. Eram doar noi si centrul de lume creat prin unificarea trupurilor noastre. Eram impreuna si asta era totul, protejati parca de aura ocrotitoare a iubirii ce se intensifica cu fiecare gest, cu fiecare mangaiere, cu fiecare atingere… Ochii nostri vad dincolo de conturul biografic, privirea noastra patrunde pana in transparenta sufletului indemnandu-l la iubire pura, neconditionata, dumnezeiasca, la iubirea de noi.

Te ating… iti simt fiecare bataie a inimii ca si cum ar fi a mea. Mainile curg pe conturul perfectiunii tale. Incep sa te cunosc mai bine de cat ma cunosc pe mine… Ochii mei traiesc privindu-te, lumina lor arde privindu-te. Te ating si te vreau doar pentru mine, te ating si nu ma satur. In inima mea se naste dorinta de a face ca trairea sa ramana in amintirea posteritatii… de a te eterniza.

Trupurile noastre se metamorfozeaza, devenind unul… si indeferent de pozitia in care ne aflam, spiritul dragostei noastre va fi mereu la mijloc, mereu intre noi, animandu-ne in mod continuu dorinta de a fi un tot unitar in care placerea trupeasca se uneste cu spiritul.

Mi-e imposibil sa ma apar de maretia pasiunii care se naste in tine si prin tine, caci, fiind cu tine, pasesc pe un taram nou, al necunoscutului care se releva neconditionat, de la sine. Fiind cu tine nu am nimic, si totusi, am totul, nu-mi lipseste nimic. Te am pe tine, nu-mi pot dori altceva. Mi-e frica sa nu te pierd, mi-e frica sa nu mi te ia altcineva,vreo forta superioara mie, si sa nu te mai am. Mi-e frica ca nu o sa iti mai intalnesc ochii niciodata, ca mainile mele se vor ofili cand nu vei mai fi langa mine… ca trupul meu va fi secatuit de toate sentimentele ce ard numai pentru tine.

Dar eu prefer sa cred in tine, in ceea ce trupul tau spune despre noi, despre pasiunea dintre noi. Prefer sa imi ascult inima si nu ratiunea, sa cred ca tu vei fi mereu in mine si langa mine, ca vei trai doar pentru mine si prin mine, ca si viata ta se rezuma la noi, la unuinea unica care se naste de fiecare data cand te vad, cand imi apari in gand…


Ce este fericirea?


Se spune
Ca oamenii nefericiti isi pun intrebarea:
Ce este fericirea?
Astazi a venit randul meu…
Stiu
Ca nu dureaza foarte mult.
Ca traim doar niste crampeie de fericire.
Ca o cautam, de cand ne nastem si pana murim.
Ca se leaga, adesea, de fericirea altcuiva.
Ca inseamna cate putin din toate –
Iubire
Pace
Plenitudine
Bunastare
Prietenie
Succes
Daruire
Sanatate
Absenta suferintei
Speranta
Credinta
Familie
Impacare
Libertate
Frumusete…
Stiu ca
Putem trece pe langa ea fara sa o recunoastem.
Poate fi langa noi fara sa o vedem.
Poate fi in noi fara sa ne dam seama.
Poate fi clipa aceea care nu am vrea sa plece.
Visam la ea, ne-o imaginam…
Trebuie doar simtita, traita si nu inteleasa…
Si totusi imi pun intrebarea:
Ce este fericirea?


Know who!


Fac parte din categoria femeilor proaste.
A celor
Care cred in sinceritate.
Care cred in iubirea unui barbat.
Care cred in fidelitate.
Care daruiesc mai mult decat primesc.
Care sufera in urma unei despartiri.
Care cred in gesturi romantice.
Care nu cunosc interesul material.
Care se sacrifica.
Care uita adesea de ele, punandu-l pe celalalt in prim plan.
Care viseaza cu ochii deschisi.
Care asteapta ca el sa faca primul pas.
Care cedeaza cel mai adesea in favoarea celuilalt.
Care nu pun pret pe victorii, considerandu-le inutile.
Care nu pun pret pe succes.
Care cred in Fat-Frumos calare pe cal alb.
Care nu vad peste tot competitie.
Care dau totul, neconditionat.
Care plang la un film, la lectura unei poezii.
Care ar strabate distante enorme pentru o imbratisare.
Care tremura la o atingere de mana.
Care isi accepta, cu seninatate, conditia de „sex slab”.
Care nu stiu sa ia, nu stiu sa ceara, nu stiu sa impuna, sa bata din picior.
Care cred in feminitate, sensibilitate si alte slabiciuni de gen.
Care gandesc cu inima.
Care nu au spirit decat cat sa constientizeze ce proaste sunt.

Fac parte din categoria femeilor perdante.
Si totusi, oricat as incerca, nu ma pot schimba.
Mai rau, nu vreau sa ma schimb.
Asa voi trai, asa voi muri.
Tant pis pour moi…

(Voi scrie odata si despre celelalte, destepte, victorioase, devoratoarele… Lumea este a lor.)