Just another WordPress.com weblog

Archive for August, 2010

Eu fara mine…

E frig. Sunt atât de multe lucruri ce nu au fost rostite, atâtea priviri azvîrlite printr-un geam spart…şi totuşi, astăzi focul încă arde şi mistuie tot ce nu demult…a fost un vis!
Răscolită de atâtea gânduri puerile, dar pline de farmec, amagită de vorbe calde, dar lipsite de înţeles…azi… nu mă recunosc! Eu.. Tu… El…Ea… suntem Noi…fără capricii, fără speranţe şi nevoi. Zburăm în visare şi trăim un coşmar. Suflarea udă ne inundă lacrimile uscate din imensul deşert al singurătăţii!Ce caut Eu in viaţa mea? Cine m-a născut…dacă Eu nu exist? Cine mă face să zâmbesc dacă Eu nu am buze? Cine mă face să plîng dacă Eu nu am ochi? Nu aud…nu simt…nu mor… sunt un viu ars în aşteptare, sunt călăul propriei existenţe! Sunt suspin… şi oftat… Mă complic în explicaţii irosite în frămîntatul degetelor…Sunt o călăuză a Disperării…naufragiez pe această Mare a Desparţirilor şi mor…în fiecare zi. Mă sting…mă topesc…în uitare. Vreau un început din tot acest sfîrşit. Aştept o rază de speranţă şi un cer senin.

Cuvinte fără sens…scrise în haos…şi negre… şi triste… şi reci…e Infern şi nu mă pot trezii…
Savoarea acestor litere mă satisfac deplin!

Clipa se transformă…mă mint că exist dar realizez că Eu… este singura piesă lipsă din acest decor al tăcerii.
Am murit în aşteptare…
Cer milă şi tânjesc după un „Hello” …alunec uşor pe valuri…plutesc într-un Abis continuu…
Nu mai pot evada din acest sicriu al neînţelegerii şi al singurătăţii!Aud sirenele cântând cu jale, sunt oameni acolo pe ţărm. Se joacă în nisipul ud şi cald. Sunt fericiţi! Privesc în larg…căci nor negru se apropie de ei…şi fug… dar eu rămân nemişcată… şi e trist.E noapte şi e pustiu! Mi-e frig şi mă învelesc cu mine…levitez continuu…marea se agită…valurile învolburate se adună intr-un cerc armonios…m-au înconjurat…sunt prizonieră. Înalt, sus…aproape de cer… e alb… valurile s-au risipit! Mă ascund printre ele… m-au fermecat cu grija lor dar mă înspăimîntă gîndul că şi ele ma vor părăsi….Vreau lângă oameni! Vreau să ies de aici şi să rup tăcerea! …Dar sunt singură…Pămîntul e mort! Nu sunt stele şi nici lună…negura e apăsătoare şi aud … sunet grav…de clopot …

Cortegiul parcă îmi cîntă o odă de Adio….Locul meu nu e aici…Mi-e cald…simt că odată cu valurile s-au spulberat …dorinţele şi clipele! Timpul s-a oprit într-un surîs…dar clopotul sună…aproape, mai puternic, mai grav…mai apăsător…inima mea! Exist? Sunt un viu…mort? Am stîrnit calvarul din amintiri…Am provocat furtuna dintr-un singur strop de lacrimă uscată! Împotriva mea sunt toţi…şi zei şi morţi şi oameni…şi EL!

Respir adînc să pot simţi izul sărat al mării…parcă îmi vorbeşte în şoapte neînţelese dar pline de atîtea sensuri…am furat o scoică şi am deschis-o! Clepsidra a inceput sa piardă timpul…valurile s-au rupt şi totul s-a înseninat brusc!
Mintea îmi joacă feste! Ea cu mine…şi eu cu ea… ne completăm. Eu o ajut să se simtă împlinirea, ea îmi dă puterea să fac ce totdeauna mi-am dorit! Trăiesc trecutul prin ea…şi ea prin mine…
Am mers…picioarele-mi s-au transformat în rădăcini mişcătoare! Alerg doar în minte…sunt fără mine aici…încerc să mă regăsesc!
„Mine” s-a rătăcit printre lujerele violet…au crescut atît de înalte şi dese …oare am să-l găsesc vreodată?
…Ţigara s-a stins…scrum pe masa udă de lacrimi…unde mă aflu?
Răspuns: Cert nu aici!

Anunțuri

De ce iubim barbatii…

Cineva zicea ca „barbatii este porci”….dar hai sa fim sincere , fetelor , avem nevoie de ei . Sunt un rau necesar si viceversa si ei au nevoie de noi….;)…Iubim barbatii…
Pentru ca:sunt capabili sa ne protejeze , sa ne dea o imbratisare cand avem nevoie.
Pentru ca ei se descurca mai bine decat noi cu un ciocan si alte treburi gospodaresti.
Pentru ca stiu sa ne faca un compliment la nevoie.
Pentru ca ne iubesc si ei la randul lor , desi unii stiu sa arate asta mai greu.
Pentru ca intre baieti sunt macho si langa noi sunt ca niste copii care le dai o masinuta noua(adica fericiti).
Pentru ca pe un barbat te poti baza mai mult decat pe o femeie(cel putin eu asta cred)…femeile sunt mai rautaciose si mai razbunatoare decat barbatii…
Pentru ca cu ei barfim mai mult(sunt mai buni la asta)…
Pentru ca atunci cand dormim langa ei ii suprindem ca ne mangaie usor parul.
Pentru ca ne ciondanesc.
Pentru ca se gandesc mereu la noi (intr-un fel sau altul) si s-au ostenit sa scrie o carte ”De ce iubim fmeile”.
Pentru ca se chinuie din toate timpurile sa ne inteleaga.
Pentr ca oricat de dumnezeieste ar arata sunt sfiosi si timizi si ca fara invitatii speciale , n-ar avea niciodata curajul sa ne dea o intalnire.
Pentru ca bombanesc cate un ihî si ne asculta( chiar si selectiv) atunci cand trancanim la nesfarsit vrute si nevrute.
Pentru ca ne fac sa radem , pentru ca rad la poantele noastre chiar daca ne-am incurcat in mijlocul bancului si nu-i mai stim finalul.
Pentru ca noaptea tarziu ne tin protectori in brate pana adormim.
Pentru ca n-au nici cea mai vaga idee daca ne-am machiat sau nu.
Pentru ca nu recunosc in ruptul capului ca s-au ratacit si nu accepta vreodata vreo reflelectie feminina cand sunt la volan.
Pentru ca petrec zile in sir la masina si o asculta la motor ca pe Lorena Makkenit ca sa afle ca trebuie sa o duca la mecanic.
Pentru ca au raspuns la orice si sunt convinsi definitiv si irevocabil , ca au intotdeauna dreptate.
Pentru ca ne alinta cu cele mai dragalase nume si se lasa alintati.
Pentru ca arata bine si habar nu au.
Pentru ca ne adora dar cauta sa lase impresia ca putin le pasa , numai sa nu ni se urce la cap.
Pentru ca miros bine dupa dush(ba chiar si inainte!).
Pentru ca fac chestii inteligente , revoltatoare , enervante inexplicabile si ne furnizeaza multe dintre subiectele de coversatie cu amicele noastre.
Pentru ca fara ei ne-am plictisi.
Pentru ca pretind ca nu sunt romantici si de ziua ta te trezesti cu un cos imens cu florile tale preferate.
Pentru ca atata timp cat sexul e ok aproape niciodata nu simt nevoia sa poarte o conversatie matura despre relatie.
Pentru ca atunci cand au un hobby cunosc si cel mai obscur detaliu al ”domeniului” de interes .
Pentru ca atunci cand vor sex se folosesc de toate tertipulile posibile ca sa ne bage in pat.
Pentru ca ne fac sa ne simtim apreciate .
Pentru ca se dau ”neajutorati” si marturisesc ca nu stiu ce s-ar face fara noi .
Pentru ca atunci cand cad la pat cu o simpla raceala , ne spun ca ei numai pot indura mult durerea si insista sa ne tina la curent cu toate madificarile simptomelor.
Pentru ca sunt de neinlocuit!
Pentru ca nu stiu niciodata sa spuna ”imi pare rau” .
Pentru acel ”sti cat esti de frumoasa” , necosmetizat aruncat pe neasteptate , intr-o seara in care tu te simti oricum numai sexy nu.
Ori pentru acel rarism , fastacit , nepremeditat ”Te iubesc”.
Sau pentru acea simpla declaratie (re)aigurare ”Sunt aici langa tine totul o sa fie bine”
Pentru ca sunt orgoliosi , excentrici , intelepti , imposibili , incapatanit , minunati.
Pentru ca sunt in stare sa renunte la o bere cu baieti ca sa stea cu noi…poate unele dintre voi o sa zica ca nu exista un asemenea barbat si ca toti sunt misogini , dar nu e asa…exista asemenea barbati , astia sunt barbati adevarati si cei care merita atentia noastra;)…si daca negati asta inseamna ca voi sunteti „misogine”….
Da , barbatii sunt speciali si mereu vom avea nevoie de ei in viata noastra si nu ma refer numai la iubit , ma refer la barbati in general:tata , veri , unchi si alti rude in special,amici,colegi…de toti avem nevoie!!


Azi imi iau liber

Imm da deci a venit insfarsit momentul voi pleca pentru o saptaman din orasul asta parasit de viata si ma voi duce la bunici departe de blog de mess si de tot ceea ce inseamna internet si semnal la telefon am insfarsit cateva zile in care sa ma relaxez citind stand la soare iesind de parte de sat si sa stau fara griji v-am pupat ne vedem peste o saptamana.


Incomplet

Sunt clipe când toţi ne dorim să evadăm şi să rupem tăcerea, să renunţăm la inhibiţii şi la gândul că ceea ce am putea face sau spune ar fi interpretat de lumea asta mult prea serioasă în care ne învârtim zi de zi.
Sunt momente când vrem să scăpăm din jungla asta de oameni cu feţe palide şi triste, care nu cunosc decât drumul spre job sau Facultate şi înapoi. Şi zăresc uneori chipuri tinere şi zâmbitoare…dar îmbătrânite mult prea devreme de povara cenuşie a sufletului…de „dramele” adolescenţei.
Toţi purtăm o cruce, mai grea sau mai uşoară, toţi simţim cum pământul de sub noi se clatină… Au fost ore în care simţeai că timpul nu mai vrea să treacă?Au existat oare zile în viaţa ta când totul a fost precum un vis… din care ai refuzat să te mai trezeşti?…Cu siguranţă DA!
Suntem des amăgiţi de gustul dulce amărui al clipelor ce par eterne…dar ele sunt şi vor rămâne doar o amintire în continuă devenire.
…Hai să uităm să mai gândim, hai să încercăm măcar pentru câteva zile să trăim şi atât! E simplu… suntem simpli! Nu suntem altceva decât nişte fire de nisip risipite în vânt …pe marea agitată…nu suntem decât fulgii topiţi în razele timide ale soarelui de aprilie..


Mi-as fi dorit de mult sa mai scriu ceva…dar timpul a fost pentru mine mai scurt ca niciodata si nu pentru ca nu as fi putut numara fiecare secunda care a trecut ci pentru ca imaginatia mea a zburat in locuri prea ciudate pentru a putea fi expuse sub o forma scrisa…

Si totusi… ar fi fost interesant sa cunosti si tu o altfel de lume … mai impiedicata , mai impulsiva uneori dar intotdeauna schimbatoare si care isi doreste sa ajunga macar undeva mai sus decat oricine altcineva.

Si uite ca… asa facem ca totul sa sune cat mai ciudat amestecam cuvinte , le gasim intelesuri …scriem cat de repede putem si incercam sa nu pierdem nici o idee din minte pentru ca macar cateodata totul sa aiba un sens iar daca noi avem unul inseamna ca traim pentru ceva si inseamna ca vantul nu bate degeaba , sarutul nu are gust ci senzatie nu are nimic sens fara tine…

As vrea ca macar odata sa am curajul sa-ti spun totul si totusi nu am sa-ti spun nimic…


O alta leapsa…

SUNT… muzica
AS VREA… sa mi se raspunda atunci cand vorbesc singura
PASTREZ… fotografiile si florile pe care le-am primit
MI-AS DORI… sa am certitudini
NU IMI PLACE… cand oamenii nu vad mana ta intinsa
MA TEM… ca cei de langa mine se duc prea repede
AUD… un strigat de ajutor
IMI PARE RAU… ca nu stiu sa tac la timp
IMI PLAC… tot felul de ciudatenii
NU SUNT… rabdatoare
CANT… orice,oricand,oriunde
NICIODATA… nu voi renunta prea usor
RAR… ma indragostesc cu adevarat
PLANG… foarte usor
NU SUNT MULTUMITA… de tot ce inseamna tara asta
NU IMI PLACE… sa tac
SUNT CONFUZA… cand altcineva tace
AM NEVOIE… de foarte multa atentie din pacate
AR TREBUI… sa fiu mai ingaduitoare cu oamenii


Amintiri triste…

Fire de par se joaca cu amintirea ta. La sfarsitul zilei ma aflu tolanita intr-un fotoliu cu o poza in mana. Tu nu zambesti, doar ochii iti sunt mai blanzi – totul e mister.

Am fugit intodeauna de sentimente intense, nu stiu de ce ma tem, poate ca multe lucruri pe care le fac nu le inteleg si mi se par penibile. Nu inteleg momentul in care ma alfu. Sunt o nebuna : ma alimentez cu sperante si apoi le arunc.

Avem milione de motive pentru care putem sa varsam o lacrima si noi le alegem pe cele mai marunte. Poate pentru ca viata noastra e facuta din lucruri mici(unele chiar minuscule) puse cap la cap sau imprastiate.
O lacrima aluneca pe obraz si pare sa devina regina vietii mele. Iata ca si o fiinta care vrea sa para mereu dura, care controleaza si ultima linie a destinului, care isi face planuri pentru 1 an, plange…

Mi-e dor de tine! Simt lipsa ta si a tot ceea ce reprezinti. Mi-e dor de mana ta dreapta ce se juca mereu in parul meu rebel. Iti simt respiratia pe fiecare alee din parc, pasii in fiecare melodie de jazz, privirea in orice val. Incep sa cred ca iubesc, asta pentru ca indragesc fiecare lucru pe care il uram. Vad in orice urat ceva frumos, inlocuiesc ura cu fericirea, tristetea cu bucuria, invidia cu aprecierea si pletele mele danseaza. Intr-o seara in care sunt singura in fata unei foi albe ma simt in centrul universului. Nu esti langa mine si te iubesc exact pentru ca nu esti. Te am in gand si pot sa te tin acolo pentru o eternitate.

Doua lacrimi isi croiesc un drum pe obrazul meu. Prima se jertfeste pentru profunzimea pe care nu ti-am aratat-o, i-ar cea de-a doua pentru nimic. Nimicul acela din care poti crea totul. Nimicul cu care canti, razi, dansezi, cinezi… si toate acestea pentru ca esti indragostit. Iubesti si nu ai nevoie de stupefiante. Fac din cuvantul „dor” o fiinta. O tin in mana stanga aproape de inima, simt cum bate si ma hranesc din asta. Sunt tandra si dulce, mereu dispusa sa te rasfat, dar tu nu esti aici…