Just another WordPress.com weblog

Archive for Decembrie, 2010

Si a mai trecut un an…

Pe mine in general sfarsitul de an ma deprima, cu toate ca sunt sarbatori, dar inseamna ca a mai trecut ceva timp, ca mai imbatranim, inseamna frig, batai de cap pentru cadouri, griji in plus, etc… E adevarat ca sarbatorile imi plac si ma relaxeaza, dar restul perioadei ma indispune putin.

Anul acesta de exemplu a fost destul de bun pentru mine pentru ca m-am dezvoltat in anumite privinte si am facut lucruri noi. Am facut mai tot ce mi-am propus la inceputul lui. Insa intodeauna mi se pare ca puteam mai mult, exista ceva care sa nu imi placa sau pentru care mi se pare ca nu am muncit destul de mult. Nu aş vrea să cred niciodată despre mine că sunt atât de grozavă pe cât îşi imaginează alţii. Fiindcă întotdeauna mai e ceva de imbunătăţit. Mai ales în ochii mei. Fie ca este vorba despre o persoana, o actiune, un gand, exista ceva care as fi vrut sa fie altfel. Poate ca sunt eu prea exigenta cu mine, dar in general nu imi place sa ma limitez, indiferent despre ce este vorba. Asta pentru ca imi plac provocarile, mai ales pentru ca stiu ca pot mult mai mult.

Pentru anul urmator inca nu sunt foarte hotarata ce vreau sa schimb, dar pana la finalul acestuia am sa ma hotarasc. Oricum imi place sa fiu spontana, asa incat ma pot oricand razgandi.

Voua cum vi s-a parut anul acesta ?

Anunțuri

Sarbatori Fericite,people!

Perioada asta ma face sa ma intorc cu succes in anii copilariei mele (iar unii mai carcotasi dintre voi or sa spuna fie ca nu sunt prea departe anii aceia, fie ca sunt inca un copilas…dar oricat mi-as dori sa NU va pot contrazice, situatia o face..pe parcursul anilor pierdem sentimente, rude/prieteni/cunostinte, inocenta, credintele vechi etc.etc..). Dar totul este bine caaaand….incepe cu bine, nu? Adica pentru mine perioada asta incepe genial. .
Mi s-a parut magica ziua de azi..adica dupa o serie de filme slabute, dar amuzante si care te inclazesc oarecum (bine, bine..daca esti fata)..care incearca sa te convinga intr-un stil dragut ca Mos-Craciun exisa..sau macar spiritul lui (daca fizic existenta lui pare prea trasa de par)..am REfacut curatenia prin casa (a 3-a sau a4-a oara pe saptamana asta), am gatit!(daaaa, eu.eu.eu), am luat cateva cadouri, am impodobit bradul, am baut vin si am mancat ciooocolata, am ascultat muulta muzica..si acum…ma impart intre a scrie pe blog o chestiuta pe care am sa o recitesc la anul pe vremea asta (ca sa analizez progresele sau nu)…si intre a mai raspunde unui ratacit ce ma abordeaza pe mess (astia sunt putini, s-au invatat cu mine intr-o stare complet de neinteles in perioada asta si ma lasa sa imi traiesc nebunia). Si brusc..s-au reparat toate!
Sunt in pom cu optiunile pentru Revelion, dar in mod ciudat nu ma afecteaza..DELOC, DEEEEELOC!..Poate doar putin ideea ca e posibil sa nu am unde sa imi port rochia cea noua.
Ma sperie anul 2011. Si am motive sa spun asta…Dar..what the hell…mai sunt 6 zile si ceva!
Oh, au inceput mass-urile si mesajele legate de Craciun..ma duc sa impart si eu urarile astea necesare, formale, dar in acelasi timp pline de dragoste…
Craciun Fericit tuturor!


Povestea omului…

Din prea multa dragoste s-a nascut omul … un pui de om, lipsit de patimi sau pacate.

Dintr-un pui de om cu scancete adorabile s-a facut copil cu zambete sincere si lacrimi curate.

Din copil cu vise nastrusnice s-a facut adolescent, cu iubiri patimase si dezamagiri crunte.

Din adolescent cu iluzii spulberate dar prea multa energie s-a facut tanar, cu dorinte aprige de a schimba lumea si suflet frumos.

Din tanar cu idei marete si cu inima plina ( si de bune si de rele caci pana la urma viata e frumoasa) s-a facut om mare, cu viata tihnita si fara de complicatii inutile.

Din om mare cu ganduri de vacanta si copii s-a facut batran, cu povesti de spus nepotilor si ochi calzi de intelepciune…

…si apoi a murit impacat caci viata i-a fost frumoasa si a iubit.


Soapte cu semnul intrebarii…

Ma intreb adesea de ce timpul sculpteaza santuri adanci in carnea noastra. De ce haina pe care o purtam de o viata este mancata de molii, apoi aruncata de altii intr-un dulap intunecat, putrezeste? De ce ea nu poate ramane la fel de noua ca la inceput?
Si totusi cel mai ciudat este ca notiunea de „timp” e doar o consecinta a trupurilor noastre efemere.
Privesc cu groaza cum natura urmareste cu strictete aceeasi regula a aceluiasi joc. Cu totii ne nastem primavara, ne maturizam vara, toamna construim pe fundamentul realizat vara, pentru ca in final iarna sa murim.
Singura exceptie de la aceasta regula ar fi sa iesim din joc inainte de terminarea unui anotimp.
Si acum ma intreb, exista totusi timpul sau este propria tabla de sah? Alb si negru. Totul se invarte in jurul acestor doua cuvinte.
Da, ne-am nascut pe o tabla de sah fiind in acelasi timp pioni si regi. Jocuri diferite, masti diferite, mereu acelasi final. Desi un joc bun poate deveni modelul unor jocuri ce vor fi incepute mai tarziu.
Avem legata de mana o tabla de sah cu magnet, caci oricum s-ar misca, piesele ei nu se vor clinti fara un act de vointa.
Dar de ce suntem obligati a juca jocul imposibil de castigat? De ce ne umilim in zadar?
Si de ce aceste intrebari fara raspuns sunt atat de prezente in mintea mea?


Regrete?!?!

Am realizat ca pretuiesti un lucru abia atunci cand il pierzi .

Am pierdut multe..Am pierdut multe clipe plangand, intre mine si restul lumii creandu-se un adevarat zid , ignoradu- mi pietenii si tot ceea ce era un jurul meu .

Am pierdut prieteni , am pierdut amintiri, vise , sperante …

Dar daca nu pierzi ceva atunci cum sa iti dai seama cat de mult inseamna pentru tine … ?!!

Daca regret ceva ?! Da, uneori regret .. regret ca am ignorat lucrurile care inseamnau pentru mine cu adevarat , uneori regret ca in loc sa ma bucur de copilarie , am incercat sa fiu matura , luand decizi ce erau la fel de copilaresti ca si mine … REGRET ca m-am complicat cu lucruri ce m-au facut sa sufar … Si poate ca ar trebui sa mai regeret un lucru…sa regret ca am iubit si totusi …nu o fac.

Sunt adepta evolutiei iar regresul ma inspaimanta , fel ca si uitarea ..( dar despre acest aspect ciudat al vietii voi vorbi altadata ) sau ca alte lucruri…

Cum imi place mie sa spun : A trecut mult timp si parca nu a trecut deloc…

Poate ca te intrebi , daca sunt adepta evolutiei , atunci de ce ma intorc de fiecare data inapoi cand e vorba de persoana lui . Si totusi .. amintirile cu el ma tin pe loc ..

Tin la el??? poate ma complac in aceste sentimente de dulce visare , unde am cunoscut alta latura a prismei , cu mii de culorii ce mi-au incantat vazul atata timp. Dupa atata timp inca nu sunt capabila sa pot raspunde la aceste intrebari . Cert e ca daca as da timpul inapoi si as avea gandirea de acum poate ca faptele si deciziile ar fi fost altele . Insa cine nu ar vrea acest lucru :-??? Unele lucruri chiar nu pot fi schimbate desi ele ne ranesc enorm …


Despre iubire…

„Ea un înger ce se roaga/ El un demon ce viseaza;/Ea o inima de aur /El un suflet apostat; ” (M. Eminescu – Inger si Demon”
Pornind de la acest citat, m-am gandit ca daca ar avea chip iubirea ar fi jumatate femeie si jumatate barbat, caci asa se explica dorinta nebuna de a impartasi sentimentul intre barbat si femeie. As putea spune chiar ca aceasta cauta ceea ce ii lipseste: o jumatate de femeie si o jumatate de barbat pentru a se intregi si a revarsa sentimentul mirific.
Eu am in minte mai multe ipoteze, dar sunt sigura ca nu o sa le inteleaga nimeni…asa ca ma limitez la aceasta idee stiintifico fantastica :))

Iubirea nu ai cum sa o inveti din carti sau din povesti auzite de la cei ce au cunoscut-o, trebuie sa descoperi acele mici indicii ce treptat vor duce catre comoara.
E ca un labirint, in care exista mai multe drumuri…in functie de cel pe care il alegi vei descoperi CEVA…totul sta in mainile tale sa hotarasti daca ceea ce ai gasit este ceea ce aveai nevoie pentru a deveni fericita. Daca nu este, lasi „cadoul” jos si mergi mai departe…(Anumite jumatati pot fi doar niste iluzii, niste cautari ce nu mai au sfarsit, popasuri temporale sau definitive)…undeva trebuie sa fie fericirea fiecaruia, in functie de alegerile pe care le facem, o sa o descoperim mai devreme sau mai tarziu.

Doua maini ale mele, doua ale lui si inca doua ale iubirii,
O inima timida am eu, una puternica TU…iar iubirea le uneste.
Eu fac un mic pas, Tu unul urias…si uite asa iubirea noastra porneste
Uneori mai repede, alteori mai agale, dar v-a ajunge tot pe drumul fericirii…