Just another WordPress.com weblog

Scrisoare

Ora 22:48 , 05 Iunie , Strada Aleea Caminului , Bloc E4 , Etaj 2 , Apartamentul 29 ,
În mica camera a unei scriitoare cu putina experienta ,pe biroul prăfuit,o lampă aprinsă luminează foaia şi pixul său,deşi scrisorile au devenit de mult inutile,ea se pregătea să dea viaţă foii gălbejite.

Orizont Închis

Deseori m-am întrebat dacă însemnările mele au vreun rost în afară de acela de a-mi ţine companie în nopţile târzii, în care ploaia loveşte geamul şi eu strig cuvinte din frustrare,ce ricoşează precum stropii de apă,ce aş vrea ca ploaia să şteargă cicatricile,sa rupă măştile,dar cer prea mult.

De partea asta a ferestrei,o mică lume pararelă exisă în linişte.Un adevărat refugiu ,unde poverile sunt ridicate şi viitorul e incert ,cărţi şi foi,acestea sunt zidurile cetăţii mele,gândurile sunt armele iar sentimentele soldaţii.Dar afară zâmbete paralizate frâng tot ce-i frumos , viitorul e sumbru şi tot ce fac e fară rost.Vreau să rup cortina,vreau să fiu libera,nu normala,nu “fericita”.

Deseori simt cum tot ce mi-am dorit arde,iar vântul duce cenuşa, mult prea departe,tot ce-am vrut e libertate,gândul să zburde pe meleagurile lumii condus de inimă,am vrut să fiu iubita..doar această scrisoare poate stinge jarul din pieptul meu,căci flacăra s-a stins de mult,s-a pierdut între dorinţă,fum şi îndoială.

Eu am luptat cu fiecare fărâmă a sufletului meu,am strigat,am lovit şi tot ce am primit au fost lovituri sfărâmitoare,acestea sunt durerile mele sterile,regretele mele,ce dacă ar putea,ar ţâşni din pieptul meu.Eu am uitat să sper,am uitat să iubesc, am trăit pentru a iubi şi fantezia a rămas fantezie.

E rândul tău acum,să creşti aripi şi să zbori,să te lupţi cu nori,cu tine,cu cei cu priviri închegate,chiar şi cu cei ca mine,laşi şi resemnaţi.Toată viaţa am folosit cuvinte şi gânduri,n-am simţit,sunt pustie,goala în interior căci îmi vărs ultima zvâcnire în aceste rânduri.

Dar acum renunţ la mască,o imitaţie ieftină,renunţ la scutul meu,e ruginit şi mult prea greu,aşa că ies afară ,gata să întâmpin pietre şi săgeţi căci asta e destinul meu,doar o prevestitoare otrăvita,ce se hrăneşte cu speranţă,ce crede că totul va fi bine,ce îmi place să mă mai mint..

Mă semnez indiferenta.

Expeditor
O scriitoare prea tanara pentru toate astea.

05 Iunie
Ora 00:21 , Strada Aleea Caminului ,
Un plic vechi şi mâncat de timp coboară lin cu vântul de la etajul meu , scriitoarei spre trotuar,spre oricine,oricine are ochii să-l vadă.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s