Just another WordPress.com weblog

Moartea vieţii…

Întrebarea existenţială numărul 1: Banii sau viaţa?

Întrebarea existenţială numărul 2: Cum îţi sare muştarul? Unde este el localizat? De ce muştarul şi nu maioneza?

Concluzia existenţială care nu are legătură cu articolul: fotbalul a apărut pentru că doi băieţi au vrut acelaşi lucru. Cum îl desfiinţăm? Introducem încă o minge în teren.

Când cineva drag moare, tu începi să învii, să apreciezi altfel viaţa. Realizezi cât de aproape eşti de moarte în fiecare clipă?

Şi totuşi, nu poţi decât să diminuezi ocaziile unei morţi accidentale când nu eşti încă pregătit psihologic pentru ea. Pentru că până la urmă, mori. Şi nu poţi să faci absolut nimic să schimbi asta. Nemurire o fi, dar nu în lumea asta.

Vei renunţa la tot. Cei dragi îţi vor plânge dispariţia şi îşi vor aminti doar lucrurile plăcute. Dacă ai fost un ratat, pentru ei vei rămâne “săracul”…

Tot ce face omul în lumea aceasta este să îşi facă şederea mai plăcută şi mai confortabilă, pentru că nu ştie cu ce se va înfrunta dincolo de moarte. Nici măcar nu este sigur că există un dincolo.

Şi atunci care este sensul vieţii? Întrebarea aceasta şi-au pus-o toţi filosofii. Şi toţi au murit trişti pentru că nu ştiau încotro se îndreaptă.

Singurul lucru cert din viaţă este moartea. Dar ce face diferenţa? Oricum ai muri, finalitatea este aceeaşi. Însă şi oricum ai trăi, tot mori. Unele religii îţi vin în ajutor şi susţin că există viaţă după moartea aceasta, care este mult mai intensă. Şi ce rost are dacă eu îi las în urmă pe toţi pe care îi iubesc?

Este clar că viaţa nu ar exista fără moarte sau invers. Iar moartea, fiind ceva atât de important, trebuie să acorde vieţii o semnificaţie inifinit mai valoroasă. Viaţa trebuie să fie o comoară dacă dispariţia ei doare atât de tare.

Trăim o teoremă. Rezultatul este acelaşi cu infinite moduri de rezolvare. Singura definitorie este speranţa…ca atunci când vine moartea, nu se termină aici. Ne agăţăm de orice. Hristos a înviat. Poate o vom face şi noi.

Întrebarea face toţi banii.

Să îţi sară muştarul.

Moartea îi face pe oameni să trăiască…să iubească intens pentru că inconşient ştiu că subiectul este pe cale pe dispariţie.

Tu de câte ori faci un lucru, te gândeşti că ar putea să fie ultimul? Sincer? Sunt sigură că nu. Până te va lovi inevitabilul.

Sincer, toţi oameniide calitate pe care îi cunosc, au pierdut pe cineva foarte apropiat. Asta face calitatea? Nu…însă te determină să alegi ceva presus de moarte. Ceva ce nici măcar moartea nu îţi poate lua…crearea amintirii unui om care a făcut diferenţa.

Dacă mori mâine, ce îşi vor aminti oamenii de tine? Vei învia în sulfetele lor, puiule?

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s