Just another WordPress.com weblog

Something stupid like… memories.

Oare ce este amintirea? O umbra a unei povesti? O frantura de viata… Un dar sau un blestem? Ma tot gandesc ce este omul fara amintiri, cand insasi viata se cladeste din momente, pe care le imortalizam si le aruncam intr-un colt prafuit… De ce unele amintiri nu pot fi sterse, de ce nu putem selecta ce sa pastram mereu cu noi si ce nu?

Forta amintirii este incontestabila… este singura certitudine pentru mine… Rasfoind in coltul meu de amintiri, pret de minute in sir am fost transpusa dincolo de granitele timpului si am retrait experiente… zambet, lacrimi, emotie, teama, furie, o avalansa de trairi… Prezentul e prezent si e realitatea noastra, insa undeva in noi trecutul este mereu viu, trebuie doar sa se impiedice de stimulul potrivit care sa il reactiveze… si atunci… reinventezi masina timpului si calatoresti inapoi in tine… O experienta pozitiva sau nu, dupa caz.

Intreaga viata a unui om ajunge sa fie „depozitata” intr-o cutie de carton sau intr-un cufar, dupa disparitia sa… Etapele noastre de evo/involutie sunt surprinse in simboluri, care peste ani sunt percepute din ce in ce mai diferit si cu o intensitate infinit mai mare. Valoarea lor creste odata cu anii. Iar valoarea noastra se redefineste odata cu timpul.

Nu stiu ce este mai rau sa traiesti in trecut sau sa il renegi. Greu de judecat, greu de aplicat… Cand e vorba de amintiri, nu poti actiona radical. Te poti juca de-a amnezia, dar te minti pe tine si astfel ucizi o mica parte din tine.

Cum bine spunea Jean Paul Richter: „Amintirea e singurul rai din care nu putem fi izgoniţi”. Optimist personaj, dar daca e vorba de „o frantura de iad”, putem atunci dezerta?

Si cum „Amintirea e creaţie continuă”- Oscar Wilde, it kinda’ stays with you forever. Acest subiect are doar doua taishuri (bucurie versus tristete=> nostalgie versus depresie) si infinite directii… Un mic simbol al istoriei tale te poate purta oriunde in timp.

Pentru fiecare dintre noi exista momente in care ne oprim din galopul vietii cotidiene si privim inapoi, pentru ca apoi sa ne scuturam tacticos de orice emotie si sa ne continuam drumul.Din pacate nu putem alege ce sa pastram si ce nu.Nu prea exista solutii. In genere, binele vine odata cu raul, asa ca nu se poate fenta experienta ca intreg. Ghinion!

Amintirea ne defineste existenta, pentru ca apoi sa ne duca povestea mai departe, cat de mult, pana este data uitarii. Iar uitarea inseamna constientizarea si acceptarea unui „Ramas Bun”…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s