Just another WordPress.com weblog

Archive for Decembrie, 2011

Necrolog

Deşi e pe moarte, 2011 a fost cel mai viu an din viaţa mea.
Dacă ar fi să fac un grafic oricărui an de dinainte, mi-ar ieşi o linie perfect dreaptă, roz şi eventual, cu fluturaşi şi floricele în jurul ei.
Pe 2011, în schimb, l-am parcurs ca pe un lac îngheţat, încălţată cu papuci cu talpă netedă. Am pornit în grabă şi am căzut aşa de rău că n-am crezut că o să mă mai ridic vreodată. Am făcut-o totuşi, şi am înaintat şchiopătând, cu paşi mici şi cu atenţie mare. Asta nu m-a împiedicat să cad din nou. Şi din nou. Şi din nou.
În 2011 am făcut cele mai mari şi multe greşeli din întreaga mea viaţă. Am alunecat dintr-una în alta fără să le mai ţin socoteala şi savurându-le din plin. Am călcat în picioare oameni dragi şi sentimente şi-am făcut piruete răutăcioase cu ei încă lipiţi de tălpile mele.
Pe când m-a ajuns din urmă regretul, ei erau striviţi în totalitate. Aşa că i-am ridicat, i-am scuturat de praf de mizeriile prin care i-am obligat să treacă şi mi-am petrecut restul anului încercând să ma revanşez.
În 2011 am plâns cel mai mult, am râs cel mai zgomotos şi am adunat cele mai multe amintiri pe care, dacă vreodată o să le afle viitorii mei nepoţi o să le neg prefăcându-mă revoltată şi simţind de fapt ruşine şi dorinţa de a le repeta.
Cineva a zis odată că pentru a fi cu adevărat fericit, trebuie să fii cunoscut mai întâi nefericirea. Dacă 2011 nu ar fi fost un an, ci un om înţelept, aş crede că mi-a planificat zilele exact după acest principiu.
Pentru a renaşte, trebuie mai întâi să mori. Eu, bolnavă fără să-mi dau seama, am suferit o moarte bruscă, dureroasă şi violentă, ca mai apoi să învăţ să trăiesc din nou, ca un bebeluş care face primii paşi.
În 2011 am redescoperit bucuria lucrurilor mici. Am reînvăţat să ascult muzică şi oameni, să îmi exprim sentimentele şi să le ascund, să privesc lumea, să stau cu ochii închisi. Am redescoperit prietenia şi iubirea.
Ca să îi trec o notă în catalogul vieţii, nu fac media tuturor zilelor din 2011, pentru că ar fi mult prea mult de calculat şi cu siguranţă rezultatul ar fi nesatisfăcător. Pentru mine, 2011 a fost, în toată puterea cuvântului o telenovelă. Acum a ajuns la sfârşit când toată lumea s-a căsătorit cu toată lumea potrivită, când menajera, stăpânul casei şi băiatul care făcea curăţenie în garaj şi-au reîntregit familia, când mama vitregă e la închisoare pentru că l-a împuşcat pe unchi, care nu numai că n-a murit, dar e bine şi îşi porneşte o nouă afacere, menită să scape de sărăcie toate celelate personaje.
Pentru că finalul e cât se poate de fericit, îl declar pe 2011 un an bun.Vă urez tuturor distracţie plăcută de revelion şi un an nou cât mai fericit !

Anunțuri

ETAPELE EULUI

Am testat….
Nu e placut,dar totusi astea sunt etapele…
Nimic nu este mai trist ca starea aceea cand ai tot felul de intrebari la care nu gasesti raspuns (sau daca gasesti unul,nu te multumeste,deci-MAI CAUTA,ca deh,astia suntem noi)…
Am experimentat cred ca de sute de mii de ori starea asta,pot spune ca au fost si momente critice,momente de pura disperare…(e bine ca nu da mai mult decat poti duce,asa am invatat ce este echilibru) in care eram pierduta…pierduta de-a dreptul…Mai pierduta decat o oglinda sparta…
Ganduri….tristete..depresie….oboseala…povara….
Deloc o stare moralizatoare….La orizont nu se vedea un viitor stralucit…
Apoi….incet…lucrurile s-au schimbat…
Am inceput sa am raspunsuri caci priveam mai mult spre EL…
Desi era furtuna,vant,nesigurana,faceam progrese….Invatam,cunosteam,ma rugam si aveam sperante de reusita…
Luptam mai mult cu mine sa fac lucrurile bine,eram predispusa la depresii caci acum vroiam perfectiune…deja intelesesem care e faza cu El si vroiam tot(dar doar in domeniile alese de mine) intr-un timp scurt…
Ma bucuram cand reuseam insa…dar bucuria nu tine mult.Atunci ma intrebam?Ce parte din mine nu reactioneaza,ce parte din mine nu a inteles ce e de facut?Unde am gresit exercitiul,de rezultatul nu e corect?ai in pana mea ca ecuatia nu e grea…tot ce trebuie e sa reiau exercitiul mai cu atentie…Tot nu gaseam raspuns…Urmau perioade crancene…
„La ce te ajuta lacrimile?Da,stiu arata ca doare.Stiu ca doare,dar nu-i asta drumul spre iesire,mai bine zis nu e drumul corect si usor in acelasi timp!”
Si acum doar plangeam….
M-am ridicat…m-am odihnit,o iau de la capat,o sa reusesc eu!
Si iar sunt jos…
Cum am ajuns acolo intr-o fractiune de secunda?Abia ce m-am ridicat…Mai stau putin,oricum e bine ca ma odihnesc si prind mai multa putere…
Apoi iar ma ridic si tot atat de repede sunt mai jos de josul existent in univers…
AM OBOSIT!!!!!
alte cateva zile)021.jpg”>Mi-a aratat….
Inca eram tintuita de zalele alea argintii,reci si grele…lanturile nu erau gata sa cada!!!
Mi-a aratat timpul pierdut in care EU incercam sa fiu perfecta in relatia cu El…A ras si a plans vazandu-ma cum ma chinui…
S-a zbatut sa imi arate prin diferite metode ce-i gresit,dar….am continuat sa Il fac sa planga..
„Hai lasa ca nu e asa de simplu..nu tre sa faci Tu tot si eu doar sa Te las sa modelezi TOATE partile ce ma formeaza ca intreg,intreg ce L-ai facut Tu…tre sa pun si eu osul la munca…Si ma zbat,nu vezi???”
„Asculta…uite cat de simplu e…vezi…e deja tot platit…”
„Ok,bun,am inteles,dar EU vreau sa fac ceva…daca gresesc ma corectezi apoi…”
„Dar…”
„Stai ca imi spui apoi,acum am altceva de facut..tre sa le arat si imperfectilor astora cum se face…”
……………………………………………………….(dupa cateva zile)
„Of,imi sta pe cap…stiu ca esti acolo si ai de terminat discutia,dar astia chiar sunt nesimtiti si EU nu pot sa tac,tre sa le arat de ce sunt in stare..”
……………………………………………………….(dupa cateva zile)
LIMITA LIMITEI EXISTENTE IN UNIVERS…
„Imi pare rau.A trecut atat timp..ma mai accepti?Ti-am gresit.Te las sa lucrezi in TOATE domeniile vietii mele.Am vrut alora sa le arat ce am devenit,prin ce schimbari M-ai trecut,caci invatam,dar nu esenta,invatam ce invata orice om mediocru-sa faca fata lumii asteia si eram mandra de schimbare…Cate prostie…EU,am facut…EU,am spus….Am pierdut timp….Tu mi-ai zis ca nu e calea aia…nu am ascultat..Oboseam pt ca ma luptam singura…si cat greseam…perfecta nu pot sa fiu…tre sa invat sa accept asta,sa tind spre mai sus si sa Te las…Lupta e a Ta,scoate de acolo ce-i stricat,da?Reparatiile vreau sa fie terminate pana la sfarsit…Ti-am predat un bun,ingrijeste-te…”
LANTURILE AU CAZUT…CUM SA NU PRIVESTI SPRE CER?!?

LUCREAZA….TIMPUL TRECE SI LUCRAREA VREAU SA FIE GATA CU TOT CU RETUSURI,SLEFUIELI SI TOT CE TREBUIE….
MULTUMESC!