Just another WordPress.com weblog

Necrolog

Deşi e pe moarte, 2011 a fost cel mai viu an din viaţa mea.
Dacă ar fi să fac un grafic oricărui an de dinainte, mi-ar ieşi o linie perfect dreaptă, roz şi eventual, cu fluturaşi şi floricele în jurul ei.
Pe 2011, în schimb, l-am parcurs ca pe un lac îngheţat, încălţată cu papuci cu talpă netedă. Am pornit în grabă şi am căzut aşa de rău că n-am crezut că o să mă mai ridic vreodată. Am făcut-o totuşi, şi am înaintat şchiopătând, cu paşi mici şi cu atenţie mare. Asta nu m-a împiedicat să cad din nou. Şi din nou. Şi din nou.
În 2011 am făcut cele mai mari şi multe greşeli din întreaga mea viaţă. Am alunecat dintr-una în alta fără să le mai ţin socoteala şi savurându-le din plin. Am călcat în picioare oameni dragi şi sentimente şi-am făcut piruete răutăcioase cu ei încă lipiţi de tălpile mele.
Pe când m-a ajuns din urmă regretul, ei erau striviţi în totalitate. Aşa că i-am ridicat, i-am scuturat de praf de mizeriile prin care i-am obligat să treacă şi mi-am petrecut restul anului încercând să ma revanşez.
În 2011 am plâns cel mai mult, am râs cel mai zgomotos şi am adunat cele mai multe amintiri pe care, dacă vreodată o să le afle viitorii mei nepoţi o să le neg prefăcându-mă revoltată şi simţind de fapt ruşine şi dorinţa de a le repeta.
Cineva a zis odată că pentru a fi cu adevărat fericit, trebuie să fii cunoscut mai întâi nefericirea. Dacă 2011 nu ar fi fost un an, ci un om înţelept, aş crede că mi-a planificat zilele exact după acest principiu.
Pentru a renaşte, trebuie mai întâi să mori. Eu, bolnavă fără să-mi dau seama, am suferit o moarte bruscă, dureroasă şi violentă, ca mai apoi să învăţ să trăiesc din nou, ca un bebeluş care face primii paşi.
În 2011 am redescoperit bucuria lucrurilor mici. Am reînvăţat să ascult muzică şi oameni, să îmi exprim sentimentele şi să le ascund, să privesc lumea, să stau cu ochii închisi. Am redescoperit prietenia şi iubirea.
Ca să îi trec o notă în catalogul vieţii, nu fac media tuturor zilelor din 2011, pentru că ar fi mult prea mult de calculat şi cu siguranţă rezultatul ar fi nesatisfăcător. Pentru mine, 2011 a fost, în toată puterea cuvântului o telenovelă. Acum a ajuns la sfârşit când toată lumea s-a căsătorit cu toată lumea potrivită, când menajera, stăpânul casei şi băiatul care făcea curăţenie în garaj şi-au reîntregit familia, când mama vitregă e la închisoare pentru că l-a împuşcat pe unchi, care nu numai că n-a murit, dar e bine şi îşi porneşte o nouă afacere, menită să scape de sărăcie toate celelate personaje.
Pentru că finalul e cât se poate de fericit, îl declar pe 2011 un an bun.Vă urez tuturor distracţie plăcută de revelion şi un an nou cât mai fericit !

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s