Just another WordPress.com weblog

vise…

Iluzii…

Când deja nu mai avea rost am pus cartea deoparte, am închis ochii şi-am vorbit: într-o zi o vom lua pe drumuri separate, ne vom uita unul pe celălalt, vei pleca departe, voi pleca departe, voi citi alte cărţi, voi citi alte vieţi, le voi vorbi oamenilor despre alte lucruri. În tot acest timp tu vei fi învăţat să laşi lumea la o parte şi să-ţi beai ceaiul fără a citi ziarul, fără a comenta ştirile, fără a-mi spune că altcineva merită mai mult. Îmi voi fi terminat atunci toate cuvintele, şi viaţa, şi puterea de a mă contrazice, şi muzica, şi sufletul, îmi voi fi redus totul la nişte resturi, la reziduri, la nimic.

Îţi voi fi spus: mai există o speranţă, hai să mergem amândoi, hai să ne pierdem, hai să ucidem timpul, nu e totul pierdut, putem învinge lumea. Îţi voi fi spus: e o nebunie, o adevărată prostie ceea ce se întâmplă, hai să plecăm, hai să închidem feţele tăcerii, hai să fim sinceri, o singură dată în viaţă, hai, nu face asta, n-are sens, n-am înţelege viaţa dacă am face asta, nu ne-am înţelege pe noi, am fi ridicoli. Mai există speranţă în lumea asta, mai există lumină, o putem cumpăra de la bătrânul din colţul străzii, nimic nu rămâne în urmă.

Atunci mi-am redeschis cartea conştienta de faptul că aceste cuvinte nu se vor spune niciodată, că sunt aberaţii, că nu mai există cuvinte care să poată exprima o mică parte din ceea ce-ar trebui spus. Cuvintele au plecat odată cu timpul, odată cu propriul înţeles…


De vorba cu un inger…

Azi a fost una din cele mai ingrozitoare zile..Zi in care am crezut ca sfarsesc. Zi cu un ocean infinit de lacrimi..Nimic nu mai era la fel..nu mai era frumos..era diferit..Nu mai eram in camera mea unde totul era roz…pazit de ochii lumii..sa nu pot vedea realitatea..Dar m-am desprins cu un deget de „frumos” si m-am uitat cu o coada a ochiului in lumea intunericului..si fara sa vreau..am cazut.Nu mai era nimic „perfect”.Vedeam trupuri invaluite in pelerine negre si ochelari la ochi apropiindu-se de mine..toti parca imi strigau numele intr-un ecou nesfarsit..parca ma amenintau…. se auzea de peste tot..eram ingrozita..Luna era diferita..avea o culoare purpurie..iar copacii se leganau in bataia vantului..de parca plangeau..Acolo nu existau flori.. nu erau zambete.. Se auzeau doar tipete.. in aer era ura.
M-am ridicat..si am inceput sa merg..era asa diferit..nu-mi venea sa sa cred..Am privit stelele care parca erau pictate in rosu si verde.. si mi-am spus in soapta..
– „Doamne..oare unde am ajuns..ce se intampla cu mine…?”
~ „Esti unde trebuie..Si trebuia de mult…aici ai fost mereu..doar ca nu ti-ai dat seama..”
– „Da..sigur..Stai ! Cine esti?..De unde se aude vocea asta..? ”
~ „Sunt ingerul tau pazitor..”
– „Minti..De ce ai aparut tocami acum..?”
~ „Gresesti..eu mereu am fost langa tine..”
– „Nu zau :-J.Pana acum cand aveam nopti nedormite si pline de lacrimi..unde erai..?”
~ „Iti stergeam lacrimile..iti ascultam problemele si plangeam cu tine..chiar daca tu nu observai..toti ceilalti radeau de tine..nu le pasa..eu eram singurul care eram langa tine..nu te-am lasat niciodata din ziua in care te-ai nascut..UN SFAT AR FI SA NU MAI AI INCREDERE NICIODATA IN NIMENI..DOAR IN TINE ! 🙂 „


Declaratie…

Ea:Ti-ai inchis vreodata ochii si ai visat la felul in care ai vrea sa fi iubit?
El: Da, i-am inchis si tot timpu vedeam ceva uimitor ce nu intelegeam. Vedeam niste lucruri uimitoare de care nu credeam ca o sa am parte…Dar tu ai facut totul posibil.
Ea:Ti-ai imaginat vreodata ce de amintiri ai avea?
El:Pana la tine eu nu am mai plans pe umarul prietenei mele, pana la tine nu am reusit niciodata cel putin sa cred ca o sa existe cineva pentru care sa imi doresc moartea pentru ca ea sa fie bine!
Ea:Sti…eu fac asta tot timpul si si ma vad pe mine impreuna cu tine si nu pot sa-mi imaginez nimic mai dulce decat sa stau langa tine,nu este nimic altceva ce as prefera sa fac decat sa ma pierd in abisul vietii impreuna cu tine.
El:Tu esti totul pentru mine si alaturi de tine vreau totul!

Ea:In fiecare zi zambetul tau devine simbolul meu, ma uit la tine si atunci sentimentele mele incep sa infloreasca,de la tine am invatat de departe mai mult decat simple numere sau cuvinte.Tu esti o carte care a devenit a mea!
El:Si va ramane a ta pana cand te vei decide ca ii mai trebuie si un al doilea volum al iubirii noastre.

Eu:Ai vrea sa te lasi sa fii al meu asa cum eu sunt a ta, plina de dorinta si de dor?
El:Pentru mine faptul ca esti tu langa mine ma face sa ma simt iubit, iar asta imi spune mie nu numai ca as vrea sa fiu al tau asa cum esti tu a mea, ci ca trebuie sa fiu a tau pana cand va decide soarta!

Ea:O dragoste puternica nu are nevoie de semne…si nu are nevoie nici de maini pentru a
putea dezmierda.
El:Are nevoie de doua suflete care se vor face prin dragoste unul puternic si invulnerabil!

Ea:Aceste cuvinte prevestesc dorinta mea de neclintit de a iubi in ciuda durerii trecatoare,furie, placere, teama, liniste, rusine.Dar si fara cuvinte te voi iubi…
El:Gandindu-ma la mentalitatea ta as putea sa spun ca am sa te iubesc si am sa te simt langa mine chiar daca nu vom mai reusi sa cuvantam…Dar pana acolo mai este mult si vreau sa profit de fiecare zi in care sunt alaturi de tine. Prin toata ceata tu sa fii raza mea de soare!

Ea:Nu am stiut niciodata ca ar putea fi asa…mi-ai dat dragoastea ta indiferent de pretul platit. Cu inima mea in grija ta, nu ma voi pierde niciodata!
El:Te vad si simt cum inima imi sare din piept, dar ai dreptate, a sarit si tu ai prins-o! Cu inima ta la mn nu te vei pierde niciodata, dar nu doar ata, va fi mereu in siguranta si o voi iubi mereu!

Ea:Un juramant de dragoste este pecetea finala:…
El:Cand este intuneric, tu esti lumina mea, cand esti lumina mea, simt cum imi doresc sa fie asa toata viata, cand imi doresc sa fie asa toata viata, te iubesc pana la Dumnezeu, si cand te Iubesc pana la Dumnezeu, inseamna ca sunt al tau si asa voi fi mereu! M-ai facut sa simt dragostea adevarata si pentru asta iti multumesc dar sper ca si tu sa fii a mea si impreuna sa fim fericiti!
Juramantul meu este acela ca orice s-ar intampla, peste orice problema am da…
Iti jur ca voi face in asa fel incat sa trecem peste si la final sa fim doar eu, tu si restu’ lumii!

Ea:”Eu sunt o fereastra deschisa… pentru zborul visurilor noastre… te iubesc pana la
Doamne-Doamne si inapoi… de un infinit de ori…
Intr-o lume in care ne iubim… si tu ma stii… mai… ma vrei… iar eu…
eu te privesc si imi ajunge… te simt si nu ma satur… te am si te mai vreau… si te
mai vreau… si te maï vreau…”
El:Te am si te mai vreau! Si asa va fi mereu!


It`s the wrong time.

Iata ca nu mai aud nimic, sau poate nu vreau sa aud,caci imi e frica de vuietul de cuvinte ce ajunge din intamplare la mine, sau de linistea solemna a lumii. ..Uite-ma ca tip pentru a acopari si marea, si cerul si vidul iluziei, cu sunete inalte, respingand orice urma de realitate.

Usor ,usor ajung sa ma izolez in miile de puncte albe ale unei pagini si cu putin efort sa le transform in curcubeu , fluturi si sprenta.Incetul cu incetul voi deveni o pisicuta ce se scalda intr-o baie de raze, intr-o poveste rurala, sau printesa dint-o multitudine de basme..Stii …as putea fi oricine, caci m-as imbraca in vid si infinit,si nu aberez ..chiar as putea sa ma metamorfozez in puncte pentru a defini ceea ce nu poate fi definit.

Dar palma rece a toamnei ma loveste fara mila, si-mi aminteste ca sunt om… un om ce nu-si poate defini nici macar propria fiinta, nici macar propriiul chip..un om ce se pierde in miile de sunete si cuvinte, pe care le scrie cu sete atunci cand cerul ii bate in geam si frigul in inima.Iar atunci cand ploaia imi bate in verdele ochiului,tresar stupid…ce liniste e…de ce am tipat?asta e linistea realitatii, sau macar iluzia unui vis inghetat pe retina ruland continuu pe acceasi placa invechita a timpului?!


Un baiat si o fata:X

Azi nu am chef sa fiu trista…sa ma descarc pe blogul asta nenorocit spre calmarea si linistirea mea azi sunt vesela si visatoare:).Cred ca e printre putinele postari cand scriu in momente de visare… defapt nici macar nu scriu acele povesti in termeni academici cum spunea cineva …si asta pentru ca ploua. Aceasta magie a naturii ma duce cu totul intr-o alta lume o lume a mea…insa in lumea mea in ultimile zile a domnit aceasta melodie:X


Mi-as fi dorit de mult sa mai scriu ceva…dar timpul a fost pentru mine mai scurt ca niciodata si nu pentru ca nu as fi putut numara fiecare secunda care a trecut ci pentru ca imaginatia mea a zburat in locuri prea ciudate pentru a putea fi expuse sub o forma scrisa…

Si totusi… ar fi fost interesant sa cunosti si tu o altfel de lume … mai impiedicata , mai impulsiva uneori dar intotdeauna schimbatoare si care isi doreste sa ajunga macar undeva mai sus decat oricine altcineva.

Si uite ca… asa facem ca totul sa sune cat mai ciudat amestecam cuvinte , le gasim intelesuri …scriem cat de repede putem si incercam sa nu pierdem nici o idee din minte pentru ca macar cateodata totul sa aiba un sens iar daca noi avem unul inseamna ca traim pentru ceva si inseamna ca vantul nu bate degeaba , sarutul nu are gust ci senzatie nu are nimic sens fara tine…

As vrea ca macar odata sa am curajul sa-ti spun totul si totusi nu am sa-ti spun nimic…


Amintiri triste…

Fire de par se joaca cu amintirea ta. La sfarsitul zilei ma aflu tolanita intr-un fotoliu cu o poza in mana. Tu nu zambesti, doar ochii iti sunt mai blanzi – totul e mister.

Am fugit intodeauna de sentimente intense, nu stiu de ce ma tem, poate ca multe lucruri pe care le fac nu le inteleg si mi se par penibile. Nu inteleg momentul in care ma alfu. Sunt o nebuna : ma alimentez cu sperante si apoi le arunc.

Avem milione de motive pentru care putem sa varsam o lacrima si noi le alegem pe cele mai marunte. Poate pentru ca viata noastra e facuta din lucruri mici(unele chiar minuscule) puse cap la cap sau imprastiate.
O lacrima aluneca pe obraz si pare sa devina regina vietii mele. Iata ca si o fiinta care vrea sa para mereu dura, care controleaza si ultima linie a destinului, care isi face planuri pentru 1 an, plange…

Mi-e dor de tine! Simt lipsa ta si a tot ceea ce reprezinti. Mi-e dor de mana ta dreapta ce se juca mereu in parul meu rebel. Iti simt respiratia pe fiecare alee din parc, pasii in fiecare melodie de jazz, privirea in orice val. Incep sa cred ca iubesc, asta pentru ca indragesc fiecare lucru pe care il uram. Vad in orice urat ceva frumos, inlocuiesc ura cu fericirea, tristetea cu bucuria, invidia cu aprecierea si pletele mele danseaza. Intr-o seara in care sunt singura in fata unei foi albe ma simt in centrul universului. Nu esti langa mine si te iubesc exact pentru ca nu esti. Te am in gand si pot sa te tin acolo pentru o eternitate.

Doua lacrimi isi croiesc un drum pe obrazul meu. Prima se jertfeste pentru profunzimea pe care nu ti-am aratat-o, i-ar cea de-a doua pentru nimic. Nimicul acela din care poti crea totul. Nimicul cu care canti, razi, dansezi, cinezi… si toate acestea pentru ca esti indragostit. Iubesti si nu ai nevoie de stupefiante. Fac din cuvantul „dor” o fiinta. O tin in mana stanga aproape de inima, simt cum bate si ma hranesc din asta. Sunt tandra si dulce, mereu dispusa sa te rasfat, dar tu nu esti aici…


Un vis , un inceput , o raza de soare…

Stau si ma gandesc uneori ce scurta e viata unui om! Viata fiecaruia e precum o stea. Inceputul e cand apare pe cer, cand straluceste precum un soare pe cerul senin ori innorat, iar maturitatea cand incet se topeste, dispare neajutorata precum palpairea unei lumanari. Dar parca mai frumos e cand straluceste, cand are putere, acea parte a vietii numita copilarie.

Nu e om cel ce o data in viata sa nu a stiut ce inseamna sa fii copil, nu a facut lucruri specifice copilariei si nu a stiut sa pretuiasca scumpa sa copilarie!

Copilaria se caracterizeaza prin jocuri, zambete, zile de sarbatoare si…soare.

Pentru fiecare copil, zilele de sarbatoare sunt un mic colt de Rai. Atunci toti prichindeii se intalnesc cu alti tanci de seama lor, merg de mana cu bunicuta la biserica si afla ce inseamna surasul.

De Craciun, in fiecare an impodobesc bradul. Puzderii de stele si stelute atarna gingas pe ramurile verzi. Globuri de cristal, ghirlande colorate… parca toate imi indulcesc viata. Varful in fiecare an este impodobit cu un inger, un inger superb cu cativa crini in mana. Intotdeauna m-a fermecat, poate cu lacrimile sale precum o perla, sau cu zambetul sau unic.

Si Pastele este o sarbatoare pretuita. Ea este caracterizata prin prospetime si inviere. La biserica mii de oameni aprind lumanari ce danseaza feeric. Se aduc oua rosii si se ciocnesc cu veselie:
– Hristos a inviat!
– Adevarat a inviat!

In fiecare an, de Pasti, privesc apusul fermecator. Parca se scurge domol intr-o
calimara, iar apoi natura il picteaza din nou ca un zeu pe cerul senin.

Toti copiii intampina veseli Pastele. Doar el aduce primavara si, cu ea, soarele ce ne incalzeste.

In Padurea Argintului, un loc fermecator datorita frumusetilor sale, este un lac de cristale. In caldura soarelui nuferi de aur se rasfata.

Aceasta padure de basm este locul meu de joaca. Razele soarelui scapatau prin frunzisul des. Era parca un vis.

Reteta pentru o copilarie frumoasa: se pune o raza de soare, o petala de trandafir, o stea stralucitoare, o picatura de ploaie, cativa fulgi de nea, un curcubeu, un camp inverzit, o mare nesfarsita, cantecul duios al mamei, vorba inteleapta a bunicii, apoi se amesteca totul cu zambetul tau cristalin!

Zambetul copilului e primul sau succes.


Realitatea traita prin vis…

Eram doi, amandoi…impreuna. Atingeri fine se contopesc cu priviri seducatoare, dorinta arde in noi si pentru noi. Nimic altceva nu mai era, nimic nu mai exista. Eram doar noi si centrul de lume creat prin unificarea trupurilor noastre. Eram impreuna si asta era totul, protejati parca de aura ocrotitoare a iubirii ce se intensifica cu fiecare gest, cu fiecare mangaiere, cu fiecare atingere… Ochii nostri vad dincolo de conturul biografic, privirea noastra patrunde pana in transparenta sufletului indemnandu-l la iubire pura, neconditionata, dumnezeiasca, la iubirea de noi.

Te ating… iti simt fiecare bataie a inimii ca si cum ar fi a mea. Mainile curg pe conturul perfectiunii tale. Incep sa te cunosc mai bine de cat ma cunosc pe mine… Ochii mei traiesc privindu-te, lumina lor arde privindu-te. Te ating si te vreau doar pentru mine, te ating si nu ma satur. In inima mea se naste dorinta de a face ca trairea sa ramana in amintirea posteritatii… de a te eterniza.

Trupurile noastre se metamorfozeaza, devenind unul… si indeferent de pozitia in care ne aflam, spiritul dragostei noastre va fi mereu la mijloc, mereu intre noi, animandu-ne in mod continuu dorinta de a fi un tot unitar in care placerea trupeasca se uneste cu spiritul.

Mi-e imposibil sa ma apar de maretia pasiunii care se naste in tine si prin tine, caci, fiind cu tine, pasesc pe un taram nou, al necunoscutului care se releva neconditionat, de la sine. Fiind cu tine nu am nimic, si totusi, am totul, nu-mi lipseste nimic. Te am pe tine, nu-mi pot dori altceva. Mi-e frica sa nu te pierd, mi-e frica sa nu mi te ia altcineva,vreo forta superioara mie, si sa nu te mai am. Mi-e frica ca nu o sa iti mai intalnesc ochii niciodata, ca mainile mele se vor ofili cand nu vei mai fi langa mine… ca trupul meu va fi secatuit de toate sentimentele ce ard numai pentru tine.

Dar eu prefer sa cred in tine, in ceea ce trupul tau spune despre noi, despre pasiunea dintre noi. Prefer sa imi ascult inima si nu ratiunea, sa cred ca tu vei fi mereu in mine si langa mine, ca vei trai doar pentru mine si prin mine, ca si viata ta se rezuma la noi, la unuinea unica care se naste de fiecare data cand te vad, cand imi apari in gand…


VISUL & REALITATEA

Deschid calculatorul si simt nevoia sa scriu. La mine exista aceasta NEVOIE DE A SCRIE. Nu scriu la comanda, scriu cand simt. Acum simt. Ma gandesc la Vis si Visatori. Si la Realitate, la Cruda Realitate.

Exista in mintea multora aceasta asociere : Visator – Aiurit – Cu Capul in Nori – Rupt de realitate. Asocieri gresite, superficiale… Nu asta inseamna a visa. A visa nu inseamna a vedea cai verzi pe pereti. Nu ma intelegeti gresit. Un Visator se deosebeste de un visator (de asta il scriu cu litera mare). A VISA inseamna a te conecta la o Lume Superioara. A visa inseamna a vibra la lucruri profunde, la Idealuri. A visa inseamna a vedea posibilitati acolo unde altii vad drumuri inchise. A visa inseamna a rade, a te bucura, a avea pofta de viata. A visa inseamna a nu ceda nici cand atunci cand si ultima farama de speranta s-a pierdut. Un Visator poate depasi orice bariera a realitatii si poate concretiza Visul sau in Realitatea. Da, asta este Visatorul – o Poarta intre Lumea Visurilor si Lumea Reala. Un Visator transpune Visul sau in Realitate. Un Vis isi merita titulatura daca trezeste Sentimente minunate in tine, daca te ajuta, daca se inspira din Idealuri inalte, daca inspira o Lume mai Buna, daca se resfrange in vreun fel in Realitatea in care traim.

IUBIREA este un Vis, poate cel mai frumos Vis. Si asta pentru ca este ceva ce poate Transforma realitatea, poate modifica regulile, poate duce la depasirea oricaror limite. Cine iubeste cu adevarat, este un Visator. El vede o lume ma buna, o lume mai primitoare, mai prietenoasa, mai toleranta.

De ce scriu aceste lucruri? De ce aceste precizari? Pentru ca deseori m-am lovit in societatea in care traiesc de dispret fata de Visatori. Desconsiderare, superficialitate. Oamenii nu mai viseaza pentru ca sunt educati ca a visa este ceva nelalocul lui. Ca a visa inseamna a te rupe de realitate. GRESIT! Imaginea lor despre lumea in care traim este incompleta. Se bazeaza doar pe cateva simturi, cateva certitudini, cateva aspecte materiale pe care le ating. Si totusi Totul nu este doar Materie. Exista ceva mai mult. Realitatea e mai complexa. Deseori simtim acest lucru, insa refuzam sa acceptam. Suntem mai mult decat bucati de carne. Ceva in interiorul nostru ne anima, ne potenteaza. Imaginatia, creativitatea si intuitia sunt unele dintre cele mai inexplicabile capacitati ale omului. De unde ne vin ideile? De ce visam noaptea? Calatorim in somn? Cum reusim sa intuim anumite lucruri? Iata intrebari pe care nu le pot explica cei „limitati”.

Ele exista pentru ca omul are capacitatea de a se conecta TOTAL la Realitatea in care traim. Realitatea are partea ei Materiala, insa si partea ei Spirituala/Iluzorie. Daca o pot numi asa… Visatorii pot accesa si cealalta parte a realitatii, care le confera energii inmaginabile. Care le ofera puteri nebanuite, le deschide porti neasteptate si le ofera un orizont de viziune COMPLET.

Ma inchin in fata ta : Visatorule. TE RESPECT, TE ANIM. Visatorul…. Cum il recunosti?Are zambetul inflorit pe fata si stralucire in ochi. Are o fata calda si senina. Are privirea profunda. Este voios, animat, planifica pe termen lung. E nemultumit si in el este ceva care il face sa mearga mai departe. Sa vrea mai mult, sa isi doreasca mai mult.

Visatorul in pofida a ceea ce se crede este un OM CAPABIL. Pentru ca isi doreste mult, pentru ca are o viziune COMPLETA, pentru ca are PLANURI si VISE care il tin activ, sanatos…Visatorul ne duce catre o lume mai buna…

Privesc in istorie si inteleg ca Omenirea a fost „trasa” in sus pe scara evolutiei de Visatori, de Deschizatorii de Drumuri, de Oameni Intelepti…Si primul mare Visator, care a si platit pentru Visul sau, a fost PROMETEU. Cel care a oferit FOCUL Omenirii…Si de atunci avem Foc in suflet, avem Pasiune. Caci un Visator fara Pasiune este ca Iubirea fara Obiectul Iubirii…adica stearpa.

VISEAZA CITITORULE! NU TE LASA COPLESIT DE REALITATEA MATERIALISTA.